După o pauză de 8 ani, FCSB, care pentru mine și mulți alții rămâne singura echipă Steaua, revine acasă, în Ghencea. De fapt, primul meci a fost în urmă cu câteva zile unde a jucat cu CFR. Acum a jucat cu Nordsjaelland, unde meciul s-a terminat 0 – 0.
Nu am avut foarte multe amintiri cu vechiul stadion din Ghencea, dar am una care este vie și astăzi. Terenul din jurul stadionului părea un câmp, iar biletele la meci se cumpărau numai de la stadion. Nu exista online ca acum și nu exista nici limită de bilete. Așa că un grup de oameni puteau cumpăra jumătate din locuri, fără probleme.
Devenise o tradiție să cumperi bilete de la bișnițari. Practic asta este și singura amintire pe care o am de pe Ghencea. Eram mic și am mers cu părinții la meci. Nu țin minte alte detalii decât că eram foarte aproape de teren, iar galeria oferea spectacol de parcă eram la concert.
Tata mi-a spus atunci că Ghencea este unul dintre puținele stadioane unde spectatorii pot sta atât de aproape de teren. Majoritatea stadioanelor mai aveau ori o pistă de alergare în jurul terenului de fotbal, ori același spațiu, dar gol. Iar galeria era de vis. Erau peluza Nord și Sud. Cântau în tandem, iar de multe ori spectacolul era oferit de ei, nu din teren.
Acum, noul stadion Ghencea este doar un stadion. Arată foarte bine, dar cum bine a spus un prieten este lipsit de personalitate.
Câțiva ani mai târziu după amintirea cu vechiul stadion Steaua am mers tot cu tata la un meci Steaua – Rapid pe stadionul Lia Manoliu. Dacă sunteți prea tineri ca să știți, stadionul Lia Manoliu, denumit după o atletă româncă, este actualul stadion Arena Națională, unde sunt mai multe concerte decât meciuri de fotbal.
Acolo aveam bilete, doar că intrasem pe la galeria rapidului. Eu mai aveam cu mine și un steag roș-albastru (culorile stelei). Aveam pantaloni lungi și l-am băgat pe sub tricou și pantaloni. Mergeam de parcă filmam ceva de comedie când dintr-o dată cineva strigă ce faci aici băi stelistule. Mă uit ușor în dreapta și îl recunosc pe un profesor de la polo, care era rapidist înfocat.
Abonează-te ca să rămâi la curent cu cele mai noi articole
Am mers la el, ne-am salutat și am plecat vii. Inițial ne-am gândit că este mai ușor să ocolim prin stadion decât pe afară, unde ar fi însemnat cel puțin 30 de minute. N-am mai repetat experiența prea curând.
Deși acum ar părea ceva abandonat, un stadion de cartier, pe vremea aceea era ceva mare și spectaculos. Beneficiul la acel stadion era că aveai timp să cumperi ceva de băut în pauza de 15 minute. Acum, mulți pleacă cu 5 minute mai devreme ca să se întoarcă înainte de începerea reprizei a doua. Plus că acum se respectă locurile de pe bilet. Înainte doar să îndrăznești să-i spui cuiva asta că urma alt film de comedie.
Însă nimic din toate astea nu se compară cu sentimentul de a auzi din nou pe Ghencea imnul neoficial al stelei FCSB – Scooter, Maria. Aștept cu mult interes momentul când vor înceta cu toate porcăriile astea. Instituțiile statului nu au ce căuta în a finanța cluburile sportive. Războiul dintre CSA și FCSB nu au făcut decât să dezbine suporterii care veneau de drag și plăcere pentru o singură echipă ce a făcut istorie în fotbalul românesc.
Descoperă mai multe articole din categoria București
Recepția Pasajului Basarab: 15 ani de corupție si iresponsabilitate
Săptămâna asta, primarul Ciprian Ciucu a anunțat că Pasajul Basarab a fost, în sfârșit, recepționat oficial. După 15 ani. Cinsprezece ani în care zeci de mii de bucureșteni au trecut zilnic pe o structură de aproape 300 de milioane de euro care ruginea pe picioare, fără ca nimeni să fie legal obligat să o întrețină.…
Continue Reading Recepția Pasajului Basarab: 15 ani de corupție si iresponsabilitate
Gust Obor: cum arată Piața Obor când crește mare
Nu știu câte luni trecuseră de când nu mai fusesem la Obor. Vreo șase, poate mai mult. Și da, mă învinuiam puțin pentru asta, pentru că Oborul e unul din acele locuri din București la care ai mereu de ce să te întorci. Dar uite că am ajuns zilele astea, cu Cătălina, fără niciun plan…
Continue Reading Gust Obor: cum arată Piața Obor când crește mare
Sunt aproape convins că nu ne mai facem bine
N-am mai plecat cu mașina pe sensul ăsta de drum, pe la orele astea de multe săptămâni bune. În primul rând că nu prea am mai avut treabă și în al doilea rând că evit să ies la orele astea cu mașina în București. Aproape că uitasem și de ce nu mai făceam asta. Azi…
Continue Reading Sunt aproape convins că nu ne mai facem bine
Tehnologie de vârf în București 2026: marcaje STB trasate cu bandă de hârtie și rugăciune
Reportaj din capitala europeană unde viitorul se întâlnește cu Evul Mediu la colțul străzii Scena crimei: Secolul XXI vs. metoda bunicii E 2026. Elon Musk tocmai a trimis al șaptelea zbor comercial spre Marte. Apple a lansat iPhone 24 care se încarcă din gânduri. ChatGPT conduce guverne în trei țări nordice. Mașinile autonome circulă în…
Când blocul devine sticlă: reclama Coca-Cola de la Obor
Am trecut azi pe la Obor și, ca de obicei, am ridicat privirea spre blocul cu magazinul Obor la parter. Și atunci m-a lovit: sticla gigantică de Coca-Cola care practic este blocul. Nu e o reclamă pusă pe bloc. Blocul e sticla. Și mi-am zis: asta chiar e altceva. O reclamă care gândește diferit Hai…
Continue Reading Când blocul devine sticlă: reclama Coca-Cola de la Obor
IDM Basarab: Când mall-ul era doar unul
Trec în fiecare săptămână pe lângă IDM Basarab. De fiecare dată când văd clădirea aia masivă, aproape brutalistă, cu siglă mare pe fundal gri, simt ceva în piept – un amestec ciudat între nostalgie și melancolie. Pentru că IDM Basarab nu e doar un centru comercial. Pentru generația mea, e o capsulă a timpului, un…
Lasă un răspuns