După o pauză de 8 ani, FCSB, care pentru mine și mulți alții rămâne singura echipă Steaua, revine acasă, în Ghencea. De fapt, primul meci a fost în urmă cu câteva zile unde a jucat cu CFR. Acum a jucat cu Nordsjaelland, unde meciul s-a terminat 0 – 0.
Nu am avut foarte multe amintiri cu vechiul stadion din Ghencea, dar am una care este vie și astăzi. Terenul din jurul stadionului părea un câmp, iar biletele la meci se cumpărau numai de la stadion. Nu exista online ca acum și nu exista nici limită de bilete. Așa că un grup de oameni puteau cumpăra jumătate din locuri, fără probleme.
Devenise o tradiție să cumperi bilete de la bișnițari. Practic asta este și singura amintire pe care o am de pe Ghencea. Eram mic și am mers cu părinții la meci. Nu țin minte alte detalii decât că eram foarte aproape de teren, iar galeria oferea spectacol de parcă eram la concert.
Tata mi-a spus atunci că Ghencea este unul dintre puținele stadioane unde spectatorii pot sta atât de aproape de teren. Majoritatea stadioanelor mai aveau ori o pistă de alergare în jurul terenului de fotbal, ori același spațiu, dar gol. Iar galeria era de vis. Erau peluza Nord și Sud. Cântau în tandem, iar de multe ori spectacolul era oferit de ei, nu din teren.
Acum, noul stadion Ghencea este doar un stadion. Arată foarte bine, dar cum bine a spus un prieten este lipsit de personalitate.
Câțiva ani mai târziu după amintirea cu vechiul stadion Steaua am mers tot cu tata la un meci Steaua – Rapid pe stadionul Lia Manoliu. Dacă sunteți prea tineri ca să știți, stadionul Lia Manoliu, denumit după o atletă româncă, este actualul stadion Arena Națională, unde sunt mai multe concerte decât meciuri de fotbal.
Acolo aveam bilete, doar că intrasem pe la galeria rapidului. Eu mai aveam cu mine și un steag roș-albastru (culorile stelei). Aveam pantaloni lungi și l-am băgat pe sub tricou și pantaloni. Mergeam de parcă filmam ceva de comedie când dintr-o dată cineva strigă ce faci aici băi stelistule. Mă uit ușor în dreapta și îl recunosc pe un profesor de la polo, care era rapidist înfocat.
Abonează-te ca să rămâi la curent cu cele mai noi articole
Am mers la el, ne-am salutat și am plecat vii. Inițial ne-am gândit că este mai ușor să ocolim prin stadion decât pe afară, unde ar fi însemnat cel puțin 30 de minute. N-am mai repetat experiența prea curând.
Deși acum ar părea ceva abandonat, un stadion de cartier, pe vremea aceea era ceva mare și spectaculos. Beneficiul la acel stadion era că aveai timp să cumperi ceva de băut în pauza de 15 minute. Acum, mulți pleacă cu 5 minute mai devreme ca să se întoarcă înainte de începerea reprizei a doua. Plus că acum se respectă locurile de pe bilet. Înainte doar să îndrăznești să-i spui cuiva asta că urma alt film de comedie.
Însă nimic din toate astea nu se compară cu sentimentul de a auzi din nou pe Ghencea imnul neoficial al stelei FCSB – Scooter, Maria. Aștept cu mult interes momentul când vor înceta cu toate porcăriile astea. Instituțiile statului nu au ce căuta în a finanța cluburile sportive. Războiul dintre CSA și FCSB nu au făcut decât să dezbine suporterii care veneau de drag și plăcere pentru o singură echipă ce a făcut istorie în fotbalul românesc.
Descoperă mai multe articole din categoria București
O placă uitată pe Calea Griviței – urme ale trecutului ascuns în București
De multe ori trecem grăbiți pe lângă ziduri, clădiri și garduri care, dacă am privi mai atent, ne-ar spune povești nebănuite despre București. Așa am descoperit, într-o zi aparent banală, o placă veche, prăfuită, lipită pe un gard masiv de beton de pe Calea Griviței. La prima vedere, părea doar o bucată de piatră cioplită,…
Continue Reading O placă uitată pe Calea Griviței – urme ale trecutului ascuns în București
O piesă de teatru și burgeri în stil american
Într-o seară de weekend, am decis să ieșim puțin din rutina clasică a cinematografelor și să încercăm altceva. Ne-am îndreptat spre Teatrul Roșu din București, atrași de o piesă de comedie cu titlu sugestiv: O moștenire și doi nepoți. A fost pentru prima dată când am pășit în acest spațiu cultural nonconformist și, sincer, nu…
Continue Reading O piesă de teatru și burgeri în stil american
Calea Victoriei închisă. Fosta clădire Bancorex intră în renovare
Azi am trecut prin centru, pe Splaiul Independenței, cu intenția să traversez zona către centru. Abia am intrat în intersecția cu Națiunile Unite și am dat de semne de „ocolire”, benzi închise și restricții. Practic, accesul pe Calea Victoriei era blocat. Traficul era deja sufocant, iar șoferii se înghesuiau să găsească rute alternative. Inițial, am…
Continue Reading Calea Victoriei închisă. Fosta clădire Bancorex intră în renovare
Stâlpișori galbeni din trafic: o lecție despre reguli și respect
Zilele trecute am trecut pe DN1, în zona podului de la Centura Bucureștiului. E un loc unde, dacă ești șofer în București, știi prea bine ce înseamnă nervi întinși, frâne bruște și, mai ales, „șmecheri” care sar coada și se bagă în față ca și cum li se cuvine. Am trecut pe acolo și am…
Continue Reading Stâlpișori galbeni din trafic: o lecție despre reguli și respect
Blocurile false din București – o moștenire ascunsă a comunismului
Bucureștiul este un oraș al contrastelor arhitecturale, în care trecutul și prezentul se împletesc într-un mod uneori fascinant, alteori bizar. Printre cele mai interesante și puțin discutate intervenții urbane realizate în perioada comunistă se numără așa-numitele „blocuri false” – clădiri construite special pentru a masca arhitectura interbelică. Aceste structuri au schimbat radical aspectul orașului, ascunzând…
Continue Reading Blocurile false din București – o moștenire ascunsă a comunismului
Metroul spre Progresul: Promisiune sau șantier etern?
Bucureștiul face un nou pas spre modernizarea transportului public, odată cu aprobarea prelungirii Magistralei 4 de metrou. Proiectul, care va adăuga 13 stații noi și va lega Gara de Nord de Gara Progresul, este estimat la 3,43 miliarde de lei și promite să îmbunătățească mobilitatea în sudul Capitalei. Totuși, dacă privim în urmă la alte…
Continue Reading Metroul spre Progresul: Promisiune sau șantier etern?
Lasă un răspuns