Este deosebit de dificil atunci când o țară este silită să adopte politici ce nu funcționează (…); costurile erorii, desigur, sunt suportate de țara care implementează aceste politici și nu de către cele care le impun.
Aceasta este povestea zonei euro.
Nu v-ați întrebat până acum de ce la Criza economică mondială din 2008 ce a pornit din Statele Unite, iar Europa a resimțit-o începând cu 2010, țările care NU au adoptat moneda euro au avut o creștere economică mult mai bună, printre care și România?
MULTE PERSOANE DIN EUROPA vor fi întristate de aflarea veștii destrămării euro. Acesta nu este sfârșitul lumii: monedele vin și pleacă. Euro este doar un experiment de 17 ani, prost conceput, cu un motor predispus la gripare. Proiectul european sau viziunea unei Europe integrate înseamnă mult mai mult decât un aranjament monetar. Moneda ar fi trebuit să promoveze solidaritatea, continuarea integrării și prosperitatea. Nu a făcut nimic din toate acestea: din construcție a devenit un impediment în calea atingerii oricăruia dintre aceste scopuri și, dacă reformele discutate în ultimul capitol nu pot fi realizate astăzi în zona euro, este mai bine să se abandoneze euro pentru a salva Europa și proiectul european.
Un exemplu clar este Grecia. Aceștia au fost obligați să reducă masiv cheltuielile guvernamentale, inclusiv programele publice ce furnizează educație și alte servicii de bază. Tăierile de cheltuieli alocate programelor sociale au crescut insecuritatea, iar asta duce inevitabil la eroziunea standardelor de viață. În Grecia, cheltuielile guvernamentale au scăzut cu aproximativ 22% între 2007 și 2015.
Euro s-a născut cu mari speranțe. Realitatea s-a dovedit diferită.
16 cele mai bune cărți de dezvoltare personală
Încă un factor al condițiilor impuse de UE este emigrarea. Când o țară este supusă unor condiții atât de dure, oamenii din categoria de mijloc nu mai pot ridica o afacere proprie și ajung să emigreze, iar cei mai mulți sunt tineri. Irlanda a înregistrat o creștere cu aproape 75% a numărului emigranților pe termen lung în intervalul 2007-2013. Sute de mii de greci au emigrat de la începutul crizei. Numărul anual al emigranților a crescut de mai mult de două ori și jumătate din 2008 până în 2013. Mulți dintre aceștia nu se vor mai întoarce, probabil, niciodată.
Nici o problemă nu preocupă mai mult o națiune și poporul său decât administrarea politicilor economice.
Un subiect interesant este și diferența dintre Statele Unite și Europa. Cum reușesc 50 de state din Statele Unite să aibă aceeași monedă, iar mai puțin de jumătate, în Europa nu pot face față cu aceeași monedă. Acestea se completează reciproc una pe alta și nu concurează una contra alteia. Unele state sunt agricole în timp ce altele sunt industriale; unele profită de pe urma scăderii prețului la petrol în timp ce altele suferă, etc. Subiectul este dezbătut mai în detaliu în carte pe care o și recomand.
Acest lucru a dat o lovitură oricărei idei de solidaritate europeană: ce înseamnă solidaritatea dacă o țară este capabilă și dornică să facă profit pe socoteala vecinului și în momente de dificultate?
Joseph E. Stiglitz
Citește și: Pământul făgăduinței de Barack Obama
Citind Euro de Joseph Stiglitz veți descoperi efectele pe termen lung ale îndatoririlor, mai ales cele ce se moștenesc. Ce se întâmplă atunci când tinerii pleacă din țară. Cine suportă toate ratele. Antreprenorii, profesorii universitari, tinerii studenți, clasa muncitoare, clasa politică care îngroapă și mai mult țara – cum sunt toate astea legate și care sunt efectele lor, le puteți înțelege mai bine citind cartea asta despre economie scrisă de un Laureat al Premiului Nobel pentru economie.
Este important să înțelegeți de ce un guvern alege să încurajeze emigrarea sau mai bine spus că nu le pasă de cei care au plecat – pentru că este un guvern slab ce gândește pe termen scurt. Adică, mai ales dacă este criză, unui guvern îi convine emigrarea pentru că scapă de plata asigurărilor sociale și scade rata șomajului, iar banii trimiși rudelor din țară încep să-și facă simțit efectul, dar ce se întâmplă pe urmă?
Ei bine, continuarea nu este plăcută, dar lor nu le pasă, pentru că acești politicieni slabi gândesc doar pentru un mandat, nu le pasă unde va ajunge țara pe urmă și nu doar din punct de vedere economic. Acesta este încă un motiv pentru care este bine să citiți cărți bune despre economie, ca în situațiile importante când deciziile urmează să fie luate, să puteți înțelege discursul politicienilor, dar și acțiunile lor. Să vedeți dacă ce spun ei este cu adevărat bine pentru viitorul țării sau doar un pistol cu apă.
Inegalitatea economică conduce la inegalitate politică, care conduce la scrierea regulilor economiei de piață în moduri care perpetuează și extind inegalitatea economică într-un cerc vicios.
Joseph E. Stiglitz
Citește și: Napoleon: viață, moștenire, imagine: o biografie – Alan Forrest
După ce am citit cartea Euro am avut un moment când m-am gândit la Robert Kyiosaki, la cărțile și sfaturile lui despre economie. Ok, omul este plin de bani, a avut succes după ce l-a început nu a avut deloc și are câteva idei bune, dar omul este un afacerist, nu un economist. Dacă sunteți la început și căutați cărți și sfaturi din domeniu, nu faceți greșeala să-i asociați pe cei doi pentru că sunt extrem de diferiți.
Unul a avut succes lucrând cu banii și găsind câteva “șmecherii” în sistemul țării, iar altul vă explică rădăcina unui sistem economic. Da, într-un final tot la bani se reduce totul, dar contează foarte mult ce vreți voi să învățați. Mă miră faptul că Stiglitz, deși a câștigat Premiul Nobel pentru economie (cel mai mare nivel la care poate ajunge un economist), nu este atât de cunoscut pe cât este Robert Kyiosaki.
Îți recomand și aceste cărți de afaceri – economie
Măsuri draconice, cum le numește Stiglitz sunt multe exemple în carte, dar unul mi-a atras atenția în mod special. Vorbind din nou despre situația Greciei, Stiglitz ne spune că în mod normal, FMI avertizează în legătură cu pericolele taxării ridicate, dar în cazul Greciei, Troica a cerut ca firmele grecești, incluzând întreprinderile familiale, să își plătească toate impozitele în avans, la începutul anului, înainte ca acestea să câștige vreun ban și înainte de a ști nivelul veniturilor lor. Aceste măsuri draconice conduc, în mod inevitabil, la o creștere a evaziunii fiscale – din nou, fiind în contradicție cu un alt vector al programelor Troicii.
Citind această carte de economie am realizat problemele pe care le avem, noi, ca țară, continent, politicieni – oameni în general. Istoria economică nu minte niciodată și acum, mai mult ca niciodată se văd semnele ei. Suntem încă în etapa de negare, dar nu vom mai putea rămâne mult astfel, iar variantele descrie de Joseph Stiglitz, pe larg, sunt, probabil, cele mai bune soluții.
…nu a fost niciodată un proiect foarte democratic. Majoritatea membrilor guvernelor țărilor componente nu cer în mod direct aprobarea populară pentru a preda suveranitatea monetară către BCE.
Dacă până la acest paragraf, din concretizarea informațiilor atât de importante din această carte, nu s-a înțeles că o recomand ca lectură obligatorie, atunci n-am s-o spun, dar vă spun ce este deja logic: citind despre situația reală în care ne aflăm (nu basmele din presă) și situațiile dezastroase în care putem ajunge, o să vă ajute să acceptați și să gestionați mai ușor o nouă criză.
Euro a reprezentat un mijloc către un obiectiv, nu un obiectiv în sine.
Citește și: Stăpânii finanțelor: Cei patru bancheri care au ruinat lumea – Liaquat Ahamed
Exemple și explicații mai pe larg sunt în carte, dar mai concret, o mare parte din ideea cărții se învârte în jurul acestei idei: chiar dacă există beneficii pentru aderarea la moneda euro, acestea sunt discutabile nicidecum majore, atunci când vine o criză (putem lua ca exemplu Grecia după 2010), țara în cauză este obligată să accepte condițiile impuse. Pe sistemul dacă nu vrei, pleci. Doar că plecarea asta este mult mai scumpă.
Uite așa se face că practic țările astea mai mici vor deveni un fel de firme ce au fost preluate de un gigant, cu timpul își vor pierde suveranitatea economică, pentru că trebuie să dansezi după cum dictează ăia care fac regulile jocului. Varianta prin care putem respira este să rămânem în Uniunea Europeană unde avem în continuare beneficii, dar fără să aderăm la moneda euro.
Vă sfătuiesc să aprofundați această carte ca să înțelegeți de unde pleacă problema și cum ar arăta soluțiile. Să înțelegeți de ce un plan bine intenționat, dacă nu este și bine făcut, poate duce către eșec în cele din urmă. Conform teoriilor lui Stiglitz, moneda Euro încă poate fi salvată și trebuie să înțelegem că aceasta nu este un obiectiv în sine ci un mijloc către un obiectiv. Rădăcinile cărții sunt foarte adânci, iar explicațiile sunt cât se poate de simple.
Lasă un răspuns