Primăria Municipiului București a anunțat recent că are în plan construirea a 9 parcări mari — 8 subterane și una supraterană — toate în parteneriat public-privat. Locațiile includ Piața Ateneului Român, Piața Amzei, Piața Lahovari, zona Spitalului Colțea, Splaiul Dâmboviței și alte puncte din centrul orașului.
La prima vedere, sună bine. Avem nevoie de parcări, asta e cert. Dar cu cât citești mai atent lista locațiilor, cu atât îți dai seama că ceva nu se leagă. Și anume: toate aceste parcări sunt în centru sau în imediata lui vecinătate.
Logica pe dos a parcărilor centrale
Să înțelegem ce se întâmplă de fapt. În momentul în care construiești parcări în centrul orașului, nu rezolvi problema traficului — o amplifici. Îi spui, practic, șoferului din Militari, din Berceni sau din Pantelimon: „Vin-o cu mașina până în centru, că avem loc pentru tine.” Șoferul vine. Traversează tot orașul. Blochează arterele principale. Ajunge în centru, parchează, plătește. Primăria ia banii. Toată lumea e fericită — mai puțin orașul.
Există o soluție testată și funcțională în zeci de orașe europene: parcările park-and-ride, amplasate strategic la intrările aglomerate în oraș. Ideea e simplă: omul vine cu mașina din Ilfov, din Giurgiu, din Ploiești sau pur și simplu locuiește în cartierele periferice ale Bucureștiului, o lasă la marginea orașului, într-o parcare mare, ieftină sau gratuită, și continuă cu metroul, tramvaiul sau autobuzul. Nu mai intră cu mașina în oraș deloc.
Eu sunt de părere că tu ca primar de oraș trebuie să te întrebi sincer: ce vrei de la orașul ăsta? Să fie un furnicar de mașini, poluant si aglomerat, dar care produce bani din parcări și accize de la combustibili sau un oraș liber pe care să îl traversezi în maxim 30 de minute, fără praf și poluare, iar lumea să meargă pe jos, cu bicicletele sau cu transportul public? Cred că ne-am primit răspunsul din decizia primăriei de zilele trecute.
Intrările aglomerate nu duc lipsă de candidați: Iuliu Maniu, DN1 dinspre Otopeni, Ghencea, Șoseaua Alexandriei, Bulevardul Theodor Pallady. Toate sunt puncte unde mii de mașini intră zilnic în București. Dacă la fiecare dintre ele ai o parcare de câteva sute de locuri, conectată direct la o linie de transport public, traficul din centru scade vizibil. Nu speculativ — demonstrabil, cu date din orașe care au implementat asta.
Dar asta ar presupune să gândești mobilitatea urbană ca pe un sistem, nu ca pe o colecție de proiecte individuale care să arate bine în comunicatele de presă.
Griviței, un exemplu concret
Am scris recent despre modernizarea planificată a Căii Griviței — bandă dedicată STB, pistă de biciclete, trotuare largi. O inițiativă pe care o susțin, cu o condiție: să fie gândită cap-coadă.
Pe prima bandă a Griviței sunt parcate zilnic sute de mașini. Indicatoarele „REZERVAT BUS” există, marcajele există, legea există — și totuși mașinile sunt acolo, pentru că nu au unde să meargă. Când vor începe lucrările de modernizare și banda va fi separată fizic, mașinile acelea vor migra pe stradele adiacente. Am fotografiat recent Strada Sutașului, Strada Țintașului și alte câteva străzi din zonă — trotuarele sunt deja inexistente ca trotuare. Sunt parcări improvizate pe ambele laturi, pe spații verzi, pe colțuri de intersecție.
Nimeni nu discută despre o parcare pentru zona Griviței. În timp ce pe spațiul imens și gol al CFR-ului cresc bălării și șobolanii se plimbă în voie. În schimb, știm să trasăm dungi albastre pe străzile adiacente, să montăm aparate de plată și să bifăm că „am rezolvat parcarea”. Și gata.
Dungile albastre pe care nu le verifică nimeni
Apropo de dungi albastre: trec regulat prin cartier pe aceleași străzi unde există parcare cu plată administrată de Primărie. Aceleași mașini, nemișcate, zi de zi. Nimeni nu verifică, nimeni nu amendează, aparatele de plată sunt acolo mai mult decorativ.
Îți pui întrebarea firească: parcările cu plată sunt verificate efectiv sau doar în centrul orașului, acolo unde e aglomerație și unde amenzile curg mai ușor? Pentru că dacă răspunsul e „doar în centru”, atunci întregul sistem e construit în jurul veniturilor imediate, nu al disciplinei în trafic.
Ce ar trebui să facă Primăria
Apreciez că se construiește. Apreciez că se anunță investiții, că există un primar care comunică și care pare că vrea să facă lucruri vizibile. Dar vizibilitatea nu e același lucru cu eficiența, iar numărul de proiecte anunțate nu e același lucru cu o strategie urbană.
Nouă parcări în centru sunt nouă motive în plus pentru șoferi să vină cu mașina în centru. Dacă în paralel nu construiești parcări la intrările în oraș, nu extinzi rețeaua de transport public și nu aplici regulile existente — inclusiv pe cele cu dungile albastre din cartiere — rezolvi o problemă și creezi altele trei.
Bucureștiul are nevoie de parcări. Dar mai mult decât atât, are nevoie de o logică clară: mașinile să rămână la marginea orașului, nu să fie invitate în centru pe bani.
Lasă un răspuns