Întoarcerea la vechile obiceiuri

Am menționat zilele trecute într-un articol că am o perioadă mai diferită în program. Ei bine, abia acum am revenit la programul meu obișnuit, dar n-am putut să nu observ toate lucrurile pe care nu le-am mai făcut când am vrut și cum am vrut. Iar lecția a fost și mai lungă de atât, am ajuns chiar să duc și dorul unei persoane dragi mie.

Știți vorba aia că simțim lipsa cuiva sau a ceva numai atunci când nu o mai avem. Ei bine, chiar așa a fost și la mine. În aceste două săptămâni am avut tot programul dat peste cap și am realizat cât de mult mi-a lipsit chiar și rutina de care uneori mă plângeam.

Lucrând de dimineața și până seara mi-a lipsit în primul rând o masă caldă. O ciorbă sau ceva de felul doi. Înainte luam totul ca ceva normal masa de prânz acasă. Acum, masa de prânz era în funcție de cartierul unde mă aflam și varia de la McDonald’s la KFC sau covrigii de la Luca. Îmi pare rău că nu m-am nimerit deloc prin zonă că așa aș fi mâncat de prânz La Gospodina.

Mai multe articole despre Gospodina

Mi-a lipsit mersul la sală. Știu că e puțin ciudat să-ți lipsească un astfel de loc când afară sunt 40 de grade, dar credeți-mă, chiar mi-a lipsit să mă duc la sală. Să stau douăzeci și ceva de minute pe bandă și să ascult un podcast sau câteva melodii pe repeat.

Mi-a lipsit să trag un pui de somn la prânz cum tocmai am făcut, dar cel mai mult mi-au lipsit conversțiile cu o prietenă. Au trecut vreo 3-4 luni de când n-am mai vorbit și totul s-a terminat atât de ciudat între noi. Este genul de persoană lângă care mă simt total în largul meu. Noroc că nu-mi citește blogul.

Cred că am mai menționat de câteva ori impactul pe care l-am avut după pandemie. Acum când mă gândesc, cred că în perioada aia duceam o viață de vis. Atât de mare a fost schimbarea. De atunci, mai ales ultimele două săptămâni am avut ocazional mici resetări care mă fac să apreciez tot ce am în prezent.