Am scris în ultimul articol cum este la sala unde mă duc să fac mișcare. Despre ce nu am scris până acum este de fapt și cel mai important detaliu și anume efectele activității fizice.
Am 3 exemple foarte clare pentru mine care m-au făcut să realizez importanța mișcării, cât de mult poate să conteze sportul sau orice tip de activitate fizică.
Discuția cu mama
De câteva ori pe lună am ceva treabă după program și ajung acasă câteodată și după ora 20. Înainte, numai gândul la ideea că voi fi plecat de acasă 14 ore și deja mă obosea, iar când venea ziua respectivă, a doua zi eram legumă. Nu mai eram bun de nimic, abia așteptam să ajung acasă ca să trag un pui de somn.
Asta era situația înainte să merg la sală.
Recent, într-una din acele zile lungi, în drum către casă o sun pe mama. Din una în alta îi explic că abia acum mă duc acasă că am fost plecat toată ziua (ea știind despre acele zile). Prima remarcă a ei și cunoscându-mă foarte bine și stilul meu mai sedentar de viață îmi spune îmi imaginez că ești foarte obosit.
Pe loc am realizat că nu sunt obosit. Mă simțeam de parcă abia era prânzul și aș mai fi dus jumătate de zi. Nu același lucru aș putea să-l fi spus și cu 4 luni înainte.
Am urcat două etaje
Urc două etaje aproape zilnic. Înainte de sală, când urcam cele două etaje mă simțeam de parcă aveam nevoie de jumătate de oră pauză. Da, știu, sună ciudat, dar la nivelul acela ajunsesem. Un stil de viață în care nu faci mișcare fizică te îmbătrânește fizic, dar și mental.
Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că nu este normal. Într-o zi am zis suficient și împreună cu un prieten am început să merg la sală.
Acum, cele două etaje par că sunt borduri pentru mine.
Mersul pe munte
Peste două luni aș fi făcut un an de când am fost pe jos la Cabana Vârful Ciucaș. A fost o experiență extrem de frumoasă, dar dureroasă din punct de vedere fizic. Nu eram atât de rău precum astă iarnă, dar nici ca acum nu eram. Adică drumul până sus la Cabana Vârful Ciucaș m-a pus pe butuci, abia am urcat.
Weekendul trecut am fost (aproape) în aceeași formație pe o mini-drumeție, ceva mult mai ușor, dar fără să fiu deloc obosit. Am transpirat destul de mult, dar fizic nu eram obosit. Nu am avut echipamentul necesar pentru o așa drumeție pe munte, dar ne-am descurcat.
Ce vreau să spun este că la toate cele 3 situații, dacă nu mergeam la sală sau să fac altă activitate fizică, aș fi fost cu limba pe afară. Însă acum, indiferent de situație eu mă simt fresh și fac față cu brio. Mă simt în formă și nu mai obosesc atât de ușor.
Lasă un răspuns