Atâta timp cât numele îți va mai fi rostit, nu vei muri niciodată.
După părerea mea așa ar fi trebuit să înceapă romanul Inferno. Te-ar fi indus deja în starea în care știi că urmează ceva grandios, așa cum de altfel o și face. Acesta este un mic comentariu, așa cum precizează și autorul, nu face nimic altceva decât să-ți ridice nivelul de adrenalină. Mai mult, cu fiecare rând pe care îl citești, vrei mai mult și mai mult. Devine ca un drog tot acest suspans pe care Dan Brown îl creează.
Inferno este mai mult decât un simplu roman bine structurat cu o poveste nouă pe care profesorul Langdon o adaugă la colecție, iar pe noi, cititorii ne ține cu sufletul la gură. Așa cum Dan Brown ne-a obișnuit și în romanele sale anterioare din aceeași serie, acum descoperim locuri noi, cu o istorie așa cum, cel puțin mie, nu mi-a mai fost dat să o descopăr.
Plecând din Florența – loc care este cunoscut pentru istoria și importanța sa în Evul Mediu și în Renaștere, ca să nu mai vorbim și de faptul că este locul de naștere sau de domiciliu pentru unele din cele mai importante personalități istorie, care de altfel sunt menționate și în restul seriei profesorului Langdon: Dante, Boccaccio, Leonardo da Vinci, Botticelli, Niccolò Machiavelli, Brunelleschi, Michelangelo, Donatello, Galileo Galilei, Catherine de’ Medici, Antonio Meucci, Guccio Gucci, Salvatore Ferragamo, Roberto Cavalli, Florence Nightingale si Emilio Pucci.
Dan Brown ne mai poartă și prin frumoasa Veneție, cea plină de bazilici, biserici, canale, poduri, palate și alte edificii civile ca apoi să găsim un final demn de eroul nostru la Istanbul, singurul megalopolis din lume întins pe două continente.
Vezi mai multe cărți scrise de Dan Brown
În romanul Inferno, bine-cunoscutul actor principal și fără sfârșit, profesorul de simbolistică Robert Langdon este atras într-un șir de evenimente pline de suspans care îi pun viața în pericol pe tot parcursul aventurii. Frumoasa Sienna Brooks este alături de profesor de la început unde amândoi sunt expuși unui pericol, dar tânăra îl ajută pe profesor să evadeze din spitalul unde este internat pentru că în realitate are alte planuri. În continuare rămâne lângă profesor pentru a-l ajuta să-și aducă aminte ce i s-a întâmplat în ultimile zile pe care el nu și le va mai aminti, probabil, niciodată.
Cursul acestor evenimente scoate la suprafață adevăratul motiv pentru care profesorul Langdon a venit în Florența, iar de aici toate evenimentele care urmează apar în fața celor doi ca un lung șir de piese care pică în domino.
Personajele noi care apar pe parcurs, neîncrederea pe care o are față de aceștia pentru că nu reușește să-și aducă aminte cine sunt ei de fapt, împreună cu Infernul lui Dante Alighieri drept ghid pentru această cursă care pare fără sfârșit, îi duc pe profesorul Langdon și pe Sienna de la Florența la Veneția și apoi la Istanbul pentru a dejuga planul unui genetician genial a cărui misiune este de a tria un sfert din populația lumii cu ajutorul unui virus creat de el, capabil să modifice ADN-ul omenesc.
Inferno de Dan Brown, nu este altceva decât o simplă lectură dacă citești comentariile, descrierile cărții sau faci greșeala de a urmări filmul înainte, dar așa cum autorul ne-a obișnuit prin modul în care o situație banală devine cea mai intrigantă operă, nici această lectură nu este diferită și reușește pe ultima sută de metri să schimbe jocul total și trebuie să recunosc că ultimele 200 de pagini le-am citit pe nerăsuflate.
Lasă un răspuns