Au trecut cam 3 luni de când am văzut ultima dată un film la cinema. Motivul principal a fost desigur lipsa unor filme care să și merite. Însă Oppenheimer este un film de văzut la cinema.
Nu știu dacă rulează și în 3D, pentru că acolo cu siguranță ar trebui să fie singură alegere. Eu l-am văzut zilele trecute și rula numai în formatul 2D. Chiar și așa tot merită.
În primul rând, iar asta se aplică cam la orice film bun, este vorba de vizionarea pe un ecran mare. La Oppenheimer contează enorm de urmărit filmul într-un loc ca la cinematograf pentru sonorizare.
În timp ce vă veți uita la film, pe lângă povestea despre care am să scriu imediat, mai este important să trăiți, simțiți și stările lui Oppenheimer, iar emoțiile acestea le veți putea simți prin tensiunea creată de sonorizarea perfectă. Christopher Nolan este un scriitor și director extraordinar, iar acum, ca și în restul filmelor (în mod special în filmul Dunkirk), transmite emoție prin video și audio.
Povestea lui Oppenheimer
Nu am să scriu despre Julius Robert Oppenheimer, ci doar despre film. Acesta este un thriller biografic, o examinare stratificată a unui om ce trece prin realizări incredibile, dar și defecte fundamentale.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, J. Robert Oppenheimer este recrutat de guvernul S.U.A. pentru a conduce Proiectul Manhattan. Proiectul top secret avea ca scop dezvoltarea primei arme nucleare. Oppenheimer și cu generalul Leslie Groves ajung la concluzia că cel mai bun loc pentru acest proiect este Los Alamos, New Mexico. Unde cândva era deșert, dintr-o dată a răsărit un oraș. Oameni de știință împreună cu familiile lor au fost aduși acolo pentru a putea ține informațiile secrete.
Complexitatea filmului și a personajului Oppenheimer
În filmul Oppenheimer vedem o analiză structurată și tragică a moștenirii acestui om care afectează soarta oamenilor și decenii mai târziu. De la începutul filmului vedem un om incredibil de inteligent pentru vârsta lui și foarte respectat în domeniul său, plus un devotament imens pentru meseria sa care îl scoate în evidență.
Imediat după toate astea, vedem că Oppenheimer este judecat pentru presupuse legături cu comunismul. Acuzația are ca singur scop discreditarea. Ca și în Dunkirk, timpul este cheia magică pe care Nolan o răsucește pentru a prezenta evenimentele într-un mod ce par haotice și fără o destinație. Publicul observă flashback-uri la cele mai importante momente din viața lui Oppenheimer. Acest detaliu îi oferă privitorului șansa de a vedea la persoana întâi ce se află în mintea lui.
Nu a fost ușor pentru Nolan, dar nici pentru oamenii care au lucrat la film, cu atât mai puțin pentru Cillian Murphy, actorul care l-a interpretat pe J. Robert Oppenheimer, pentru a prezenta ascensiunea triumfătoare și căderea tragică a unui om imperfect, atingând întotdeauna echilibrul perfect.
Sunet, sunet și iar sunet
Nu trebuie să fiți experți în sonorizare sau chestii psihologice ca să observați cum timpul, dar mai ales sunetul influențează starea privitorului. Deși durata filmului de 3 ore poate părea imensă, vă asigur că nu este. În toată complexitatea filmului, există momente când presiunea de a crea bomba atomică înaintea naziștilor și mai apoi a rușilor este apăsătoare, iar sunetele scoase pe durata filmului vor induce privitorului starea de alertă pe care o au personajele. Este o reușită incredibilă, rară și pe care numai în filmele lui Nolan am văzut-o.
Impresii finale
Nu am să vă mai plictisesc cu impresiile mele, dar vă asigur că filmul Oppenheimer este o operă de artă. Îi dau cu lejeritate nota 10 și deja prevăd Premiul Oscar pentru cel mai bun actor. Desigur, Robert Downey Jr. joacă excelent de bine, mai ales după ce mă obișnuisem cu el numai în filme din Universul Marvel. Iar Matt Damon joacă extraordinar de frumos rolul generalului.
Mai trebuie să știți un detaliu ce este o premieră pentru industria cinematografiei. Pentru ca secțiunile alb-negru ale filmului să fie filmate la aceeași calitate ca și restul filmului, Kodak a dezvoltat primul film alb și negru pentru IMAX.
Lasă un răspuns