Peste câteva zile se fac fix 4 ani de când am fost ultima dată pe stadion la un meci de fotbal. Nu mă mândresc deloc cu asta, dar am observat o diferență imensă. Nu am nici prea multe participări la meciuri de fotbal pe stadion, dar din cele la care am fost am reușit să observ o transformare radicală a publicului. Acum că mă gândesc mai bine, cred că am fost de mai multe ori la prieteni acasă, terase și pub-uri în București să văd meciuri de fotbal decât am fost pe stadion.
Prima și cea mai mare schimbare este din partea publicului, oamenii care vin pe stadion să vadă meciuri de fotbal. De la golănii, provocatori, oameni care înjură, mănâncă semințe și până la cei care nu se mai dădeau la o parte de pe locul tău, până la paznicii, oamenii cu veste verde care ar trebui să te ajute să-ți găsești locul de pe bilet.
Oamenii sunt acum mult mai civilizați. Nu îți mai este teamă să vii cu un copil mic că poate fi un mediu prea ostil pentru el. Nu se mai înjură (atât de mult). Dacă îi spui cuiva că acela este locul tău acum se dă la o parte. Oamenii de la pază sunt extrem de amabili dacă le ceri ajutorul. M-am simțit de parcă am făcut un salt în timp în ceea ce privește civilizația de pe stadion.
Foarte multe familii cu copii mici. Multe femei. Grupuri de tați cu copiii lor mici care încearcă să-i țină deoparte de tablete pentru câteva ore și încearcă să le transmită un pic din acest sport. Unora nu prea le-a ieșit. Copiii făceau ce făceau și tot la telefoanele mobile se întorceau. Păcat.
A doua cea mai mare schimbare pe care am observat-o pe stadion de când n-am mai fost eu este galeria. Ultimul meci de fotbal la care am mers pe Arena Națională a fost între FCSB și Hajduk Split. În acele vremuri tulburi echipa Steaua cu care eu am copilărit și pe care acel „cioban”, așa cum mulți îl numesc, dar care cioban a dus echipa în grupele Ligii Campionilor, a fost nevoit să creeze altă echipă de fotbal – FCSB. Pentru mine tot Steaua va rămâne.
După cum ziceam, în acele vremuri tulburi, FCSB nu avea o galerie la fel de remarcabilă precum Steaua de dinainte. Participarea la un astfel de meci a fost „drăguță”, dar nu wow. Însă schimbarea mare abia acum a venit sau în urmă cu câțiva ani.
Nu știu exact de când, dar Becali s-a împăcat cu Peluza Nord a Stelei și acum susține FCSB. Atmosfera a fost de parcă eram la o finală, nu contează care. S-a strigat încontinuu pentru echipă. Permanent simțeam energia lor și te molipsea. Eram entuziasmat de o nouă fază în careul advers și stăteam ca pe ace când pierdeau mingea.
A fost o experiență nouă de care sincer îmi era dor. Am mai simțit asta o singură dată când Steaua a jucat meciuri în Liga Campionilor pe Ghencea. Vremuri de mult apuse, la fel ca și acei oameni din tribune.
Nu uita să te abonezi ca să rămâi la curent cu cele mai noi articole
Lasă un răspuns