Până azi aveam un top mai ciudat cu două locații din România unde am mâncat cei mai buni mici și alte câteva restaurante și terase unde i-am catalogat mai mult decât decenți. Prima locație este restaurantul La Partid din Lehliu, iar a doua este terasa cu mici din Obor. Începând de azi, cele două locații au retrogradat, iar pe podium se află cei mai buni mici pe care i-am mâncat vreodată și culmea, nu la un restaurant de fițe, nu, ci la o simplă, dar cochetă terasă de cartier din București.
Terasa unde am mâncat cei mai buni mici se numește La Petre by Cocosatu și simt nevoia să fac câteva clarificări pentru că am observat foarte multă confuzie în rândul multor oameni. Restaurantul Cocosatu din Băneasa este destul de celebru pentru micii buni, însă mereu aud remarci de genul dar Cocosatul nu a murit?
În primul rând, persoana care a deschis restaurantul cu numele Cocosatul într-adevăr că a murit în urmă cu câțiva ani, dar este o persoană complet diferită de bucătarul Cocosatul, cel care a făcut acei mici celebri. Deci nu, Cocosatul nu a murit. Pe urmă mai există misterul a cărui rezolvare nici eu nu o știu și anume dacă restaurantul La Cocosatu Clucerului este deținut tot de cei care în prezent au și locația din Băneasa sau, cum unii mi-au zis că de fapt ar fi al bucătarului Cocosatu. Eu tind să cred în prima variantă și vă spun imediat de ce.
La Petre by Cocosatu este terasa din cartierul Dămăroaia unde mulți prieteni și vecini au mâncat și s-au pozat cu nea Sandu Cocosatu. Așa că aplic o logică simplă: dacă toți acești oameni l-au prins pe nea Sandu la terasa din Dămăroaia, eu la fel, duminica la prânz, tind să cred că asta este locația lui, și nu cea din Clucerului și cu atât mai puțin cea din Băneasa. Însă este scuza perfectă ca să mai revin și am să-l întreb direct ca să elucidez orice mister. Ar mai fi și detaliul minor al recenziilor de pe Google Maps unde diferența între cele două locații nu este extraordinar de mare, însă pentru mine ar conta dacă ar trebui să aleg.
Am menționat deja că micii au fost extraordinar de gustoși și foarte bine făcuți. Mai trebuie să laud și cartofii proaspeți cu o brânză perfect rasă pe deasupra, iar castraveții murați suficienți de sărați. Totul a fost într-o armonie perfectă. Regret că nu am putut să beau și o bere ca să iasă o simfonie, însă am de gând să remediez asta curând.
Am tot spus-o și continui să mă repet: zona asta din nordul Bucureștiului se dezvoltă încet, dar sigur de la an la an. Prinde un contur frumos cu parcuri, terase și restaurante cu specific unic în București. Așa cum situația politică din lume este în prezent într-o schimbare uriașă și direcția este una spre o europă mai mult închisă, având totul aici, tot așa văd că va deveni si Bucureștiul. Iar zonele astea: Bucureștii Noi, Pajura, Dămăroaia și Chitila încep să ofere aproape tot ce este nevoie unei familii. În urmă cu 20 de ani trebuia să plec într-o zonă a orașului pentru o activitate si în altă zonă pentru alt tip de activitate sau nevoi. În prezent totul se îndreaptă spre a-ți găsi totul în jurul tău, iar prezența lui nea Sandu aici nu poate decât să mă bucure.
Lasă un răspuns