Săptămâna trecută am mers în cea mai lungă expediție cu cortul. De fapt este cea mai lungă perioadă de când am descoperit și această variantă de relaxare. Aproape o săptămână am stat în acest loc nou – atât pentru mine, cât și pentru restul grupului. Desigur, locul este nou pentru că este de puțini cunoscut, dar nu și pentru cine iese mai des în camping cu familia.
O săptămână ca în Rai. Iar când te întorci înapoi „la civilizație”, este ca și cum ai învăța totul, din nou.
Teoria omoară practica
Planul, simplu și direct – direcția Valea Doftanei. Am fost în camping acolo aproximativ cu o lună în urmă și ne-a plăcut tare mult. În timp ce restul grupului pregătea planul pentru o săptămână de relaxare, Bogdan – care era deja acolo cu familia și alți prieteni, ne trimite poza de mai jos. Campingul pe Valea Doftanei a devenit interzis cu cortul și rulota de la 01.08.2020.
În timp ce eram în căutare de altă locație de camping, îl sun pe Costică și îl întreb dacă a găsit ceva nou. Îmi spune că nu și îi trimit o locație nouă pe care am descoperit-o de la o prietenă care și ea merge cu rulota prin România (vezi ce înseamnă să pleci prin Germania ca să cumperi o rulotă). A doua zi am fost pe la el la garaj și ne-am uitat pe hartă ce înseamnă asta (zona, drumul și experiențele altora care au mai fost acolo în camping cu rulota sau cortul).
Aveam de ales de la Cabana Voina, Pensiunea Ursulețul și până la Cabana Cuca. Undeva pe traseul ăsta noi trebuia să mergem în camping o săptămână.
Nu era nici pe departe sălbăticia cu care ne-am obișnuit pe Valea Doftanei, dar pentru un plan așa scos ca din pălărie, avea să fie perfect.
Cum am început
Ca de obicei, cumpărăturile și absolut orice altfel de pregătire pentru toată săptămână a picat pe umerii lui Costică, Georgiana, Victor (pe care nu-l cheamă Victor) și Flori.
Luni pe la prânz am părăsit Bucureștiul cu destinația menționată mai sus. Am plecat separați, dar ne-am întâlnit pe drum și mai apoi la destinație.
Nu mai cred de ceva timp în coincidențe și nu are rost să-mi bat capul cum, de ce, pentru, când, dacă sau altele. Tot ce contează este că din toate tarabele de la marginea drumului de unde puteam opri să cumpărăm niște pepeni, Costică l-a ales fix pe ăsta. Nea caisă s-a băgat repede în discuții când ne-a văzut cu rulota și o costumație ce striga cu disperare:
Vreeeeem concediuuuuuuuu
Fără să-i cerem vreun sfat, dar îi mulțumim că ni l-a dat. Ne spune de un alt loc față de cel unde i-am spus că mergem noi. Un loc unde el se duce cu nevastă-sa din când în când. Costică se uită la mine, eu la el și apoi scoatem telefoanele să vedem ce ar însemna devierea asta de traseu, în caz că nu ne-ar place acolo unde ne-a recomandat nea caisă. Diferența era undeva la ~20 km.
Nu era ca și cum nu aveam absolut nici un plan, dar deși avea o vârstă tare înaintată, a vorbit cu o așa pasiune despre locul ăsta încât le-ar da șah mat la toți influencerii ăștia de la noi.
Locul unde l-am întâlnit pe nea caisă se numește Stâlpeni și era o biserică în spatele magazinului.
Drumul până la locul de campare
Aici găsiți zona de camping pentru rulote și corturi despre care nea caisă ne-a povestit. Însă nu avea nimic sigur. Tot ce știam de la nea caisă era că pe lângă Păstrăvăria Cândești este și zona asta faină de camping.
Imediat ce am făcut stânga din Câmpulung, am mai avut câțiva km de drum decent. Apoi am făcut dreapta într-o vale și îndoiala se născuse în noi. Cu fiecare km pe care îl parcurgeam, cu atât mai mult ne făceam planuri de întoarcere. Am întrebat oameni despre zona asta faimoasă de camping, dar fără prea multe rezultate. Primeam îndrumări diferite.
Am mai virat și pe o stradă greșită care ne-a scos pe o uliță lată cât rulota de mare. De întors nici nu se punea problema. Costică a mai luat și o groapă de am crezut că acolo vom campa. Am revenit imediat pe drumul principal, dar acesta devenea din ce în ce mai prost. La un moment dat s-a terminat și asfaltul și chiar atunci când credeam că mai rău nu se poate, drumul trecea printr-o zonă verde apărută ca de nicăieri. „Intrarea” în zona de camping este fermecată cu boscheți și copaci haiduci, dar imediat ce treci de ei intri în altă lume.
Aproape că-mi dăduse lacrimile când am zărit și alți nebuni cu rulote, corturi și un râu lung și mascat de verdeață fără limite. Mai eram fericit și pentru faptul că din toți cei de’acolo, sigur cineva mai greșise drumul ca noi sau se gândise să renunțe. Nu eram singurii!!!!
Locul de campare
Acolo există un fel de antreu al zonei. Sunt puține locuri unde poți amplasa rulota și câteva corturi. Dar noi vrem sălbăticie, liniște și intimitate. Plus că acolo este și singurul drum de acces, iar asta înseamnă mult trafic de mașini.
Costică a lăsat rulota pe dreapta, în caz că nu găseam altceva mai promițător în față și am plecat în recunoaștere. Plus că aveam de trecut și un pod mic și periculos de traversat pentru rulotă. Am mers câteva minute bune și deja aveam câteva locuri promițătoare. Eram bucuroși că erau spații imense între grupuri. Aveam chiar mai mult spațiu decât pe Valea Doftanei.
Punctul cu locul de campare pe care l-am pus mai sus, noi nu-l avea și am mers la ghici. Locația este satul Cândești, din comuna Albeștii de Muscel, județul Argeș.
De ce preferăm intimitate și sălbăticie?
Poate că așa suntem noi, poate că nu mai sunt mulți ca noi sau poate că suntem defecți. Nu prea ne interesează și nici pe restul nu ar trebui.
Toți avem domenii de activitate diferită, vârste diferite și păreri diferite în multe privințe, dar când vine vorba de relaxare, ne cam potrivim. Nu există preț și nici vreo scară pe care să măsori plăcerea de a te trezi între copaci. Soarele care să te încălzească suficient cât să nu te gândești la el așa cum o faci într-un București sufocat de mașini, clădiri și roboți ce pretind că sunt oameni.
Oamenii din orașe își plănuiesc zilele libere dintr-o săptămână ca să meargă la zoo. Noi ne-am trezit acolo între animale mânate de ciobani și câini. Cai sălbatici care aleargă liberi, vaci zăpăcite, cele mai talentate păsări la cântat și un râu pe cât de rece pe atât de zgomotos.
Noaptea am făcut focuri de tabără la început până la miezul nopții, pentru că eram timizi, dar apoi am ținut-o până aproape de răsărit. Ascultăm muzică la niște boxe gigantice. Stăm pe scaune pliabile de camping și ne holbăm la focul de tabără. Băutură și mâncare mai ceva ca la restaurante de fițe. Dansăm, cântăm și ne distrăm fără să ne gândim nici măcar o amărâtă de secundă că cineva se uită la noi și ne judecă.
În oraș nu poți avea așa ceva. Nici la tine la curte, nici la zonele de camping organizate, pentru că acolo există spații de câțiva metri distanță. Noi nu vedeam suflet de om absolut deloc pe lângă noi, doar mașinile care treceau din când în când.
Despre organizare, mâncare, băutură și accesorii de off camping pentru rulote și corturi
Organizarea și accesoriile de off camping
Ca de fiecare dată, noi am avut o săptămână regească în campingul nostru, de la munte, la 45 minute distanță de cel mai apropiat super-market. Experiența lui Costică, Georgiana, Flori și Victor este de neegalat. Au butelie și arzător special pentru camping, lumini ca pe bulevardele din București, mese și scaune pliabile perfecte pentru camping la munte și la mare.
În pozele de mai jos veți vedea o inginerie fără egal. Am uitat să menționez: am avut și piscină, la munte. Asta nu este mare lucru. Oricine poate cumpăra o piscină și o pompă cu care să scoateți apa din râu. Problema este că apa este rece ca gheață, iar dacă sperați să să încălzească de la soare….veți descoperi că nu este suficient.
Costică a venit cu o improvizație genială. Scotea apa din piscină printr-un furtun care intra într-un radiator. Radiatorul era pe arzătorul pornit care fierbea și scotea apa prin alt furtun direct în piscină. Problema aici era furtunul cam mic pentru cantitatea imensă de apă din piscină. Dar apoi am mai pus un celofan de plastic gros peste piscină care făcea un efect de seră suficient cât să mai încălzească piscina puțin.
Indiferent câte chestii voi menționa eu acum despre accesorii și organizare, în final cel mai bine învățați pe propria piele. Sunt oameni care se mulțumesc cu scaune pliabile de 50-60 lei, în timp ce alții pot sta numai în șezlonguri. Am văzut un grup de oameni care găteau mâncare într-un tuci mare cât un bol. Fiecare cum știe și cum poate, iar cu timpul, vezi la alții și îți îmbunătățești practicile.
Mâncare
Ca de fiecare dată, am avut parte de mâncare și desert din cele mai delicioase. Când mergeți în off camping cu rulota sau cu cortul, aveți nevoie de niște fete ca Flori și Georgiana. Dacă atunci când am mers pentru prima dată cu cortul, priveam totul din jurul meu cu ochi atenți și la aerul pe care îl respiram, acum, după atâtea experiențe, atâtea locații diferite de campare și atâtea peripeții, parcă am putut în sfârșit să mă bucur și de iarba pe care am mers.
Prima zi și cea mai surprinzătoare în ale mâncării am avut porumb copt la grătar. Sunt obișnuit cu porumb fiert, dar porumb copt îmi aduc aminte că am mâncat ultima dată când eram mic și mergeam cu părinții la mare.
Eu sunt renumit pentru talentul meu de a refuza peștele. Maxim doi pești pe an. Dar la masa aia, când am văzut cum arată pestele ăla copt pe grătar, salivam prin toate colțurile. Am mâncat doi pești, iar dacă simțeam că mai intră, aș mai fi băgat unul, dar nu voiam să-l dau afară. Era prea delicios ca să stea întins pe iarbă.
Nu mai țin minte ordinea, dar într-una din ele am avut și scovergi la prânz. În mijlocul pădurii, noi am mâncat scovergi cu smântână și usturoi. La București nu-mi aduc aminte când am mâncat ultima dată așa ceva, dar acolo am cerut și a doua porție.
Poate nu chiar ca la mama acasă, dar ca la bunici la țară, sigur pot să spun. Am mâncat fasole cu ciolan făcut pe grătar, cu lemne din pădure. De vis!
Papanași. Episodul 2
Dacă atunci când am fost cu cortul pe Valea Doftanei, v-am povestit de momentul amuzant în care eu lingeam farfuria după prima porție de papanași, iar Flori îl întreba pe Victor (pe care nu îl cheamă Victor) dacă mai vrea și a treia porție de papanași, acum organizarea a luat măsuri drastice.
În primul rând eu nu mă așteptam să mai avem papanași și de data asta. Dar pe urmă discuțiile erau despre ziua când vor face papanașii. Ce credeți? Planul era să-i facă fix în ziua când eu a trebuit să plec (eu am plecat o zi mai devreme decât restul grupului).
Dar chiar și așa, tachinările au continuat. Câte porții aveam să primesc dacă fac anumite chestii. Într-o seară am făcut schimb de locuri cu Flori la focul de tabără cu promisiunea unei porții în plus de papanași, iar Victor striga după mine Trădătoruleeeeee.
Deși în ziua de vineri am mâncat ceva dulce între mese, tot grupul a schimbat toate planurile și au făcut vineri noaptea papanași, pentru ca să apuc și eu să mănânc, știind că este unul din cel mai preferat desert al meu. Așa că, la 10-11 noaptea, noi mâncam papanași. Și ca să nu mai existe discuții cu numărul de porții, bucătarii și ajutorii de bucătar au făcut întâi toate porțiile, apoi au fost distribuite.
Băutura rece de la munte
La munte nu este dificil să ții băutura la rece. Oricine merge într-o zonă nouă de camping știe că una din cerințe pentru un loc decent este să ai aproape un râu. Aduni niște pietre și faci o mică fortăreață. Trebuie ca apa să treacă prin acea fortăreață, dar nu prea mult cât să ia din băutură.
Acum depinde de preferințe. Poate că apa din râu ar fi suficient pentru voi, poate că nu. Noi, pe lângă sticlele de vin și sucuri care stăteau în apă, mai puneam și gheață în pahar. Iar berea nu era suficient de rece și preferam să o ținem în lăzile frigorifice cu gheață. Asta pentru că aveam suficiente și pentru mâncare, dar și pentru băutură. Iar după gheață mergeam zilnic până în oraș.
De asta zic că depinde de fiecare. O zonă bună de camping în mijlocul pădurii vă poate oferi tot ce aveți nevoie. Însă dacă vreți mai mult, trebuie zilnic făcute plimbări. Pustietatea asta pe care ne-am dorit-o, iar în realitatea ea ne-a găsit pe noi, vine și cu „sacrificii”.
Sfârșitul de săptămână la munte în zona de off camping
De vineri dimineață am început să vedem tot mai multe mașini care se plimbau în căutare de loc unde să se așeze cu cortul și/sau rulota. Sâmbătă dimineața era deja plin de oameni ce veneau cu familia pentru 1-2 nopți la munte. Pentru astfel de ieșiri, chiar nu ai nevoie de foarte multe. Am rămas super impresionat să văd oameni cu păr alb în cap și cocoșați de bătrânețe că mai dorm în cort.
Dormitul în cort îl consider un sport pentru tineri până în 40 de ani sau fără copil. Iubesc natura și concediile în pustietate, dar odată cu vârsta și unul sau mai mulți copii, consider că este nevoie de un nivel ridicat de confort și siguranță mai presus de restul. Adică să te trezești în mijlocul nopții și să auzi ursul cum pufăie pe lângă cortul tău, chiar dacă ești înconjurat de sute de oameni, este un sentiment pe care nu-ți dorești să-l mai repeți. Într-o rulotă nu ai aceleași griji. Apar altele, dar siguranța este puțin mai mare.
Săptămâna și zona asta nouă de camping mi-a arătat, din nou, cât de mult înseamnă să pleci la început de săptămână și nu doar pentru un weekend. Libertatea, intimitatea, relaxarea și distracția nu cred că ar fi fost la fel dacă aș fi venit doar pentru 1-2 nopți și în weekend. De asta spun că toate le puteți învăța din experiență.
Impresii finale
Am fost în suficiente tipuri de concedii ca să-mi dau seama în care mă simt cel mai bine. Pentru diversitate, experiențe și perspective noi, trebuie să le faci ocazional și pe restul. Dar unul în care să te odihnești fizic și psihic, relaxezi până la extaz, distrezi între prieteni fără limite, cânți, dansezi și toate astea fără să-ți lipsească nimic, efectiv nu cred că există. Iar multe din cele menționate mai devreme, eu nu le pot face aproape niciodată la București sau alte circumstanțe.
Până și stinsul focului de tabără cu apă din râu era o plăcere. Drumul de la focul de tabără până la cort îmi era luminat de o lună puternică, dar lipsită de culori, iar zonele umbroase erau pe cât de sinistre pe atât de liniștitoare. Toată experiența asta a fost un contrast puternic din toate punctele de vedere.
De odihnit o pot face și acasă, dar nu se compară cu dormitul pe salteaua din cort și zgomotul agitat al râului.
Un grătar sau foc de tabără se poate face și la curte, la un prieten. Dar tot nu se va compara cu acele momente când tai crengile în bucăți mici din lemnele căzute din copaci, iar apoi mergeți în șir indian până la „tabără” unde le așezați după mărimi.
Petrecerea până dimineața
Noi avem o vorbă ca de aur Dacă te-ai întors odihnit din concediu, înseamnă că ai greșit concediul.
Deși în primele zile am dormit mult și petreceam puțin, spre final ne intrasem în mână. Pe la 3 dimineața ni s-a făcut poftă de cartofi copți. Am făcut și la București. Niciodată nu s-au apropiat de gustul celor făcuți la munte, în jarul lemnelor de la focul de tabără. De câte ori v-ați făcut griji la 4 dimineața că s-a terminat băutura?
De câte ori v-ați plimbat sub clar de lună, printre copaci, fără să fiți deranjați de mașini, trafic, oameni care țipă, claxoane, accidente, să așteptați la semafor, să întâlniți alte cupluri care se plimbă prin parc la fel ca voi, pe asfalt? În loc să mergeți desculți pe iarba umedă și rece din pădure?
De câte ori v-a deranjat soarele că a răsărit mult prea devreme?
Întoarcerea în București
Când m-am întors în București, cred că era 10-11 noaptea. Vedeam cupluri care se plimbă prin orașul supra-aglomerat. Vedeam găști de copii care sparg semințe la colț de stradă. Vedeam semafoare și la început chiar am stat să-mi aduc aminte regulile. Este verde, pot să trec?
Parcări de mașini, girofar de poliție ce lumina de la sute de metri distanță și golani pregătiți să o ia la fugă. Un aer încins ce mima răcoare de noapte. O liniște a nopții care exista doar în mintea noastră, dar pălea prin comparație cu liniștea din pădure.
Nici nu realizăm confortul și comoditatea în care ne scufundăm până nu schimbăm radical macazul. Pentru mine este evadarea din oraș, departe de rutina zilnică și tot ce este ușor de câștigat. Pentru voi poate fi altceva, dar vă asigur rezultatul final este nemaipomenit.
Confortul este cel mai mare inamic care stă în calea dezvoltării personale
Frumos articol.
Sper ati lasat curat in urma voastra ca sa poata folosi si altii locul de campare.
Desigur că am făcut acest lucru. Chiar și noi am văzut câteva zone de camping la care am tot fost, iar acum sunt închise tocmai din acest motiv.
Din păcate nu toată lumea lasă curat în urma lor, iar acest lucru se vede prin puținele locuri de camping.
Anul acesta am cam fost in concedii in natura de cateva ori, mult mai mult ca de obicei. Am bagat o saptamana cu cortul prin nordul Moldovei prin vara si saptamana trecut am fost cu rulota in Muntii Siriului. Avem o tara cu multe zone frumoase, insa am impresia ca nu suntem deloc pregatiti pentru a primi turisti care vor sa stea in natura. Stam prost pe partea de campinguri si infrastructura pentru campare. Asta nu ma va opri pe viitor, dar cu siguranta as incerca experienta si prin tarile vecine vest.