Citeam zilele trecute articolul ăsta din New York Times care începe cu povestea lui Manuel Monterrosa. Acesta a plecat din Venezuela către SUA și a înregistrat toată călătoria pentru a posta pe YouTube ca să-i avertizeze și pe ceilalți de eventuale pericole. A înregistrat, editat și postat totul cu ajutorul telefonului.
După ce a ajuns în US, Manuel a descoperit numărul mare de vizualizări și implicit banii pe care i-a făcut după cele postate încât a decis că nu mai vrea să trăiască în US. Așa că Manuel s-a întors în America de Sud pentru a face ruta din nou și din nou. Manuel a declarat că Migrația vinde. Publicul meu este un public care dorește un vis. Găsiți aici cele 6 înregistrări.
Haideți să mergem mai departe că până la urmă putem afirma nepăsători că este doar o altă nișă, dar vedeți voi, dacă era „doar o alta nișă”, se profita de asta acum câțiva ani, când influencerii apăreau ca ciupercile după ploaie. Însă „nișe” noi tot apar, chiar și la 3-5-7 ani de când a început totul.
Ce vreau eu să transmit prin asta este că fiecare dintre noi ne pricepem la o chestie și majoritatea o facem de plăcere. Indiferent că este vorba de pescuit, cântat la karaoke prin pub-uri, desenat, cățărat pe munte sau traversat jungla cu un grup de oameni. Până nu vezi pe cineva că reușește efectiv nu crezi, dar pe urmă zici că este prea târziu. Nu-i adevărat!
Fiindcă pictezi pentru că-ți place, te simți bine când cânți sau oricum urci pe munte de dinainte să apară meseria de influencer, ca să nu mai zic de smartphone, de ce să nu o integrezi filmatul în rutina ta și să mai faci un ban pe lângă? Cine știe, poate într-o zi ajungi precum Manuel și trăiești din asta.
Detaliul pe care mulți efectiv nu vor să-l înțeleagă și o dau exemplu mereu pe amica asta care se pricepe de minune la marketing și social media este că ei nu trebuie să se forțeze ca să facă asta, ei oricum o fac zi de zi. Pentru ei totul este natural, nu pot rămâne fără idei sau zici că se opresc din inovat și nu mai au idei pentru conținut. Acești oameni își cunosc domeniile din scoarță în scoarță.
Nu ai nevoie de studio, camere ultra performante sau vreo diplomă în editat video-urile. Manuel a făcut singur asta de pe telefon, iar acum trăiește din asta. Mai am un prieten căruia i-am zis de vreo 4-5 ani să facă ceva pe cont propriu în domeniul jocurilor pentru că se pricepe al naibii de bine și oricum se joacă și după muncă. Alții nu muncesc pe cât o face el din plăcere, pe gratis. Până nu a avut niște conflicte la locul de muncă și a fost forțat să demisioneze, iar în cele din urmă să facă ceva pe cont propriu, nu voia să miște un pai. Acum câștigă de două ori mai mulți bani și muncește și mai puțin. Deci se poate, nu?
Dacă vă mănâncă undeva să-i căutați pe net pe alții care fac deja asta în domeniul vostru, cel mai probabil o să vă lăsați păgubași când veți vedea calitatea filmărilor, sunetului, poate mai pronunță pe ici colo și echipa mea. Dar vă recomand să treceți peste asta. Omul acela, echipa aia o fac pentru că asta le este meserie și nu neapărat pentru că le-ar place. Ei mâine sau peste un an pot lucra în alt domeniu și uite așa se eliberează din concurență
Lasă un răspuns