Hotelul de sticlă (The Glass Hotel) de Emily John Mandel este ultima carte apărută a scriitoarei. Aceasta a devenit ceva mai cunoscută după romanul Station Eleven. Iar în prezent, Hotelul de sticlă ajunge să fie recomandat după vorba: autoarea cărții Station Eleven revine cu un nou roman.
Normal că m-am întrebat cine este Emily Mandel de merită atâta atenție și ce este atât de special la Station Eleven. Aparent, povestea cărții este despre o gripă ficțională care devine pandemie și majoritatea populației moare. Dar, de când am intrat în „era coronavirus”, cartea a trecut rapid la statutul de distopie. În română o găsești sub hidosul nume de Simfonia itineranta.
Vezi mai multe cărți de Emily St. John Mandel
Station Eleven a câștigat multe premii și a fost Bestseller. Dar cel mai mare și interesant premiu câștigat este Arthur C. Clarke. De la autorul Arthur C. Clarke îți recomand seria Odiseea spațială. Sunt 4 cărți în total și este deja un clasic.
Hotelul de sticlă (The Glass Hotel)
Cartea este o amestecătură de întâmplări din perspectiva mai multor personaje, în perioade diferite de timp. Pe mine cartea asta m-a plictisit teribil la început, dar am continuat când i-am văzut atâtea recenzii, de la atâtea publicații.
Am cumpărat-o de pe Amazon prin sistemul 1-Click și am citit-o pe Kindle. Cam după 30-40% din citit a început să-mi capteze atenția pentru că începeau lucrurile să se lege, iar finalul îți spun că este fantastic.
Povestea în linii mari este despre o schemă Ponzi. Dar ce m-a impresionat și face din cartea lui Emily Mandel să fie atât de interesantă este alegerea oamenilor când vine vorba de bani.
Vincent pare a fi personajul principal aici. Ea este o fată care lucrează ca barman la un hotel. Într-o noapte în care toate planetele s-au aliniat, Vincent este de tură, iar fratele ei – Paul, pe care Vincent l-a ajutat să se angajeze la hotel, scrie pe un geam De ce nu mănânci sticlă? De ce scrie acest mesaj, cine l-a motivat să scrie și care a fost scopul mesajului, vei afla singur spre final unde totul se leagă perfect.
Tot în acea seară, Jonathan Alkaitis, omul care deține hotelul, stă la bar cu Vincent și vorbește extrem de mult despre orice. Alkaitis se simte bine în prezența ei, iar Vincent este genul de femeie care profită de ocazii atunci când viața i le scoate în cale. La finalul serii, Alkaitis îi dă bacșiș o bancnotă de 100$ și sub ea o carte de vizită.
Deși Alkaitis poate să-i fie tată, Vincent ajunge un fel de nevastă neoficială. Dar acest amănunt este minor pentru ea pentru că acum se află în ceea ce descrie ea „împărăția banilor”.
Personaje secundare
Aici sunt multe personaje și fiecare are propriul mod în care privește o situație, iar cel mai interesant mi s-a părut explicațiile pentru deciziile lor. Îți spun sincer, sunt explicații pe care le vedem și în mintea „vedetelor apărute peste noapte” la noi. Este fascinant de urmărit cum încearcă să-și justifice acțiunile.
Paul, fratele lui Vincent devine celebru după ce crează un colaj cu filmulețe de 5 minute pe care Vincent le făcea în copilărie. Iar, explicațiile celor doi sunt incredibile.
Olivia și relația ei superficială cu Vincent în timp ce este „soția” lui Alkaitis. Iar la mulți ani după ce Alkaitis este arestat și cele două femei se întâlnesc, iarăși, scenă care reflectă caracterul oamenilor falși. Cum banul și locul de unde provii face diferența.
Mai sunt câteva personaje la firma lui Alkaitis care spre final încep să prindă contur. Într-o seară, înaintea unei petreceri, mai mulți angajați rămân peste program împreună cu Alkaitis. 2 dintre ei se duc să cumpere distrugătoare de documente și toată noaptea asta fac. Mulți dintre ei se prind de problemă și că în fapt au făcut parte dintr-o schema Ponzi, dar ei continuă. De ce?
Ce mai face unic în Hotelul de gheață este și ocazionalele capitole unde personajele se gândesc cum ar fi arătat viața lor într-un univers paralel dacă ar fi luat alte decizii. Este un exercițiu de gândire out of the box foarte frumos.
Finalul
În ultima parte a cărții totul se leagă. Toate capitolele care te plimbă în perioade diferite de timp, cu povestirile amestecate ale personajelor, încep să aibă sens.
Alkaitis este vizitat la închisoare de fantomele oamenilor care au murit în urma acțiunilor lui. Schema Ponzi distruge viața multor familii. O familie chiar decide să se urce într-o rulotă și pleacă să viziteze țara. Acolo nu mai aveau nici un loc disponibil de muncă care să le suporte rata la casă. Așa că în rulotă au costuri mult mai mici, iar bani vor câștiga din locuri de muncă sezoniere.
La plecare au avut sentimentul că au uitat ușa deschisă la intrare, dar nu le mai pasă pentru că tot cartierul este oricum în paragină.
Concluzii
Cartea are un format complex. Personajele sunt bine dezvoltate, dar asta se descoperă abia la sfârșit când totul are sens.
Povestea, deși sunt zeci, sute, mii de cărți despre schema Ponzi, oferă o perspectivă interesantă despre caracterul oamenilor.
Hotelul de sticlă de Emily John Mandel răspunde la o întrebare cheie când vine vorba de cărți bune – nu ai nevoie de subiecte mari sau interesante pentru a scrie o carte care să devină bestseller, ai nevoie întrebări bune la care să oferi răspunsuri și mai bune.
Cu ce este mai interesantă povestea asta decât restul? Cum este prins Alkaitis? De ce oamenii nu au descoperit în atâția ani că totul era o schemă Ponzi? De ce au mai rămas acolo să lucreze cei care au descoperit pe parcurs? Cum moare Vincent și ce legătură are cu decesul mamei sale?
Cartea încă nu a fost tradusă în română. Dacă vrei să o citești și tu în engleză, o găsești aici.
Lasă un răspuns