Weekend, poftă mare de filme și multă reclamă la filmul ăsta românesc. Cred ca tocmai a intrat pe Netflix, iar în cinema nu am reușit să-l văd. Mai bine. Nu am rezistat la nunți, botezuri, înmormântări mai mult de 30 de minute.
Am o mare admirație și râd cu poftă la filmele românești (aparent nu la toate). Sunt actori de excepție care îmi plac mult. Pe Gheorghe Ifrim am fost să văd o piesă de teatru doar pentru juca el. Șerban Pavlu și Ilona Brezoianu iarăși persoane care îmi face plăcere să le urmăresc.
Însă filmul nunți, botezuri, înmormântări este jalnic. În primul rând mă bucur că n-am mai ajuns la cinema să-l văd. Acum am prins șansa să-l văd pe Netflix, dar nu am rezistat mai mult de 30 de minute. Am început să dau pe repede înainte, poate poate mă prinde cu ceva. Am mai urmărit câteva minute și l-am închis.
Se învârte totul în jurul unei altercații dintre proprietarii a doua terenuri. Două părți care se atacă unii pe alții. Nimic frumos, nimic interesant sau captivant. Practic sunt îndemnat să văd metode noi prin care să-ți bați joc de vecinul tău.
Păcat de acei artiști. Este primul film românesc la care ajung să nu mă mai uit până la capăt.
Păi să știi că mie mi-a plăcut filmul…
Fiecare cu gusturile lui, nu crezi?
Sigur că da, fiecare cu gusturile lui. Eu pur și simplu mi-am exprimat părerea.