Am dat peste The Alto Knights cu Robert De Niro sâmbătă seară, pe Netflix, când eu și Cătălina căutam ceva de văzut fără să ne chinuim prea mult cu alegerea. Numele lui De Niro pe copertă a fost suficient. Când ai în față un actor care a jucat în Goodfellas, Casino și The Irishman, nu stai să citești recenzii, dai play și vezi ce iese.
Ce a ieșit a fost un film solid, cu momente bune, cu câteva frustrări, și cu destule întrebări despre personajele reale care m-au trimis ulterior pe Google să caut cine au fost Frank Costello și Vito Genovese în realitate. Și asta, dacă stai să te gândești, e deja un semn că filmul și-a făcut treaba.
Despre ce e filmul The Alto Knights
The Alto Knights este un film din 2025, regizat de Barry Levinson, cu un scenariu semnat de Nicholas Pileggi, același om care a scris Goodfellas și Casino alături de Scorsese. Premisa e simplă și bazată pe fapte reale: doi dintre cei mai puternici șefi ai mafiei americane din anii ’50, Frank Costello și Vito Genovese, foști aliați și prieteni, ajung să se confrunte pentru controlul Familiilor din New York.
Trucul și controversa filmului este că Robert De Niro joacă ambele roluri. Același actor, două personaje distincte, față în față în aceeași scenă. E o decizie îndrăzneață care a împărțit publicul și criticii în două tabere clare.
Distribuția The Alto Knights mai include și Debra Messing în rolul lui Bobbie Costello, soția lui Frank, și Katherine Narducci ca Anna Genovese, două femei care, în spatele bărbaților lor, aveau mai multă coloană vertebrală decât se vede la prima vedere.
Cine au fost în realitate Frank Costello și Vito Genovese
Frank Costello a fost supranumit Primul Ministru al Mafiei. Un om care conducea prin diplomație, relații politice și influență, nu prin violență. Era cunoscut pentru că evita sângele și prefera negocierile. Era conectat la politicieni, judecători, șefi de poliție. Audierea lui din 1951 în fața Comisiei Kefauver, televizată național, a devenit unul dintre primele momente în care America a văzut cu ochii ei propria corupție instituționalizată.
Vito Genovese era exact opusul. Impulsiv, violent, ambițios fără limite. A fugit în Italia în anii ’30 pentru a scăpa de acuzații de crimă, s-a întors după război și a încercat metodic să preia controlul asupra întregii mafii americane. A orchestrat o tentativă de asasinat asupra lui Costello în 1957. Acela este și momentul central al filmului și deși glonțul a ratat, Costello a înțeles mesajul și s-a retras.
Povestea asta reală e fascinantă. Și filmul, din păcate, nu o exploatează la capacitate maximă.
Ce mi-a plăcut și ce nu mi-a plăcut în The Alto Knights
Robert De Niro în dublu rol e, simultan, cel mai bun și cel mai problematic lucru din film. Când îl joacă pe Frank Costello este calm, rafinat, obosit de putere. Este destul de convingător și plin de nuanță. Există scene în care îl privești și simți greutatea unui om care a văzut prea mult și a plătit prea mult pentru locul lui.
Când trece la Vito Genovese, lucrurile devin mai complicate. Nu că ar juca prost, De Niro nu joacă prost, pur și simplu nu e în vocabularul lui. Dar manierismele sunt recognoscibile, și creierul tău refuză să accepte complet că sunt două persoane diferite. E ca și cum ai pune același actor să joace doi frați gemeni și ai insista că sunt complet diferiți.
Scenariul lui Pileggi e bun, dar nu strălucitor. Dialogurile au greutate, există câteva schimburi de replici memorabile, iar scena din salonul de coafură în care are loc tentativa de asasinat este cel mai tensionat minut și jumătate din tot filmul. Dar ritmul general e lent, câteodată prea lent, iar personajele secundare sunt slab construite.
Cel mai mare minus e că filmul nu adaugă nimic nou față de ce știm deja despre mafie din marile capodopere ale genului. Levinson nu e Scorsese, și se simte. Nu există acea energie electrizantă din Goodfellas, nu există profunzimea morală din The Godfather, nu există răbdarea epică din The Irishman.
Comparația inevitabilă cu The Irishman
Orice film de mafie cu De Niro va fi comparat cu The Irishman, și The Alto Knights nu face excepție. E o comparație nedreaptă în parte, Scorsese și Pileggi sunt duete diferite, cu viziuni diferite, dar inevitabilă.
The Irishman a fost un film despre bătrânețe, regret și prețul loialității. A durat trei ore și jumătate și a meritat fiecare minut. The Alto Knights e un film despre putere și trădare, dar nu sapă suficient de adânc în niciuna dintre teme.
Dacă The Irishman te-a lăsat cu o senzație de gol și melancolie, The Alto Knights te lasă cu o senzație de… mulțumire decentă. Ca o masă bună la un restaurant care nu e stea Michelin, dar nici nu te dezamăgește.
Merită văzut The Alto Knights pe Netflix?
Da, cu așteptările calibrate corect.
Dacă dai play cu gândul că vei vedea o capodoperă a genului gangster, vei fi dezamăgit. Dacă te uiți cu gândul că vei petrece două ore cu Robert De Niro într-un film solid, bazat pe o poveste reală fascinantă, cu cinematografie bună și câteva scene memorabile, la final vei fi satisfăcut.
Genul mafiot a dus lipsă de titluri serioase după The Irishman din 2019. The Alto Knights nu umple acel gol, dar îl acoperă decent. Și uneori, după o săptămână lungă, un film decent pe Netflix e exact ce ai nevoie.
Ratingul The Alto Knights de pe IMDb este 5,9 din 10. Mi se pare ușor nedrept. Eu i-aș da un 6 – 7 cinstit: mai bun decât spun criticii, dar mai slab decât speram. Poți să vezi trailer aici.
Lasă un răspuns