După o pauză de 8 ani, FCSB, care pentru mine și mulți alții rămâne singura echipă Steaua, revine acasă, în Ghencea. De fapt, primul meci a fost în urmă cu câteva zile unde a jucat cu CFR. Acum a jucat cu Nordsjaelland, unde meciul s-a terminat 0 – 0.
Nu am avut foarte multe amintiri cu vechiul stadion din Ghencea, dar am una care este vie și astăzi. Terenul din jurul stadionului părea un câmp, iar biletele la meci se cumpărau numai de la stadion. Nu exista online ca acum și nu exista nici limită de bilete. Așa că un grup de oameni puteau cumpăra jumătate din locuri, fără probleme.
Devenise o tradiție să cumperi bilete de la bișnițari. Practic asta este și singura amintire pe care o am de pe Ghencea. Eram mic și am mers cu părinții la meci. Nu țin minte alte detalii decât că eram foarte aproape de teren, iar galeria oferea spectacol de parcă eram la concert.
Tata mi-a spus atunci că Ghencea este unul dintre puținele stadioane unde spectatorii pot sta atât de aproape de teren. Majoritatea stadioanelor mai aveau ori o pistă de alergare în jurul terenului de fotbal, ori același spațiu, dar gol. Iar galeria era de vis. Erau peluza Nord și Sud. Cântau în tandem, iar de multe ori spectacolul era oferit de ei, nu din teren.
Acum, noul stadion Ghencea este doar un stadion. Arată foarte bine, dar cum bine a spus un prieten este lipsit de personalitate.
Câțiva ani mai târziu după amintirea cu vechiul stadion Steaua am mers tot cu tata la un meci Steaua – Rapid pe stadionul Lia Manoliu. Dacă sunteți prea tineri ca să știți, stadionul Lia Manoliu, denumit după o atletă româncă, este actualul stadion Arena Națională, unde sunt mai multe concerte decât meciuri de fotbal.
Acolo aveam bilete, doar că intrasem pe la galeria rapidului. Eu mai aveam cu mine și un steag roș-albastru (culorile stelei). Aveam pantaloni lungi și l-am băgat pe sub tricou și pantaloni. Mergeam de parcă filmam ceva de comedie când dintr-o dată cineva strigă ce faci aici băi stelistule. Mă uit ușor în dreapta și îl recunosc pe un profesor de la polo, care era rapidist înfocat.
Abonează-te ca să rămâi la curent cu cele mai noi articole
Am mers la el, ne-am salutat și am plecat vii. Inițial ne-am gândit că este mai ușor să ocolim prin stadion decât pe afară, unde ar fi însemnat cel puțin 30 de minute. N-am mai repetat experiența prea curând.
Deși acum ar părea ceva abandonat, un stadion de cartier, pe vremea aceea era ceva mare și spectaculos. Beneficiul la acel stadion era că aveai timp să cumperi ceva de băut în pauza de 15 minute. Acum, mulți pleacă cu 5 minute mai devreme ca să se întoarcă înainte de începerea reprizei a doua. Plus că acum se respectă locurile de pe bilet. Înainte doar să îndrăznești să-i spui cuiva asta că urma alt film de comedie.
Însă nimic din toate astea nu se compară cu sentimentul de a auzi din nou pe Ghencea imnul neoficial al stelei FCSB – Scooter, Maria. Aștept cu mult interes momentul când vor înceta cu toate porcăriile astea. Instituțiile statului nu au ce căuta în a finanța cluburile sportive. Războiul dintre CSA și FCSB nu au făcut decât să dezbine suporterii care veneau de drag și plăcere pentru o singură echipă ce a făcut istorie în fotbalul românesc.
Descoperă mai multe articole din categoria București
Mașini poluante interzise în București: a doua încercare, după eșecul din 2019
Eu îmi amintesc și acum plăcuțele alea montate pe stâlpi prin oraș, prin 2019-2020, cu zone delimitate pentru mașinile poluante. Le-am văzut, m-am întrebat ce înseamnă, și după câteva luni au dispărut din discuție la fel de repede cum apăruseră. Acum, șase ani mai târziu, aflu că totul reîncepe, de data asta cu un termen…
Continue Reading Mașini poluante interzise în București: a doua încercare, după eșecul din 2019
Leagănul Ecaterinei: ce se pregătește în fostul orfelinat de lângă Arcul de Triumf
Am trecut azi pe Bulevardul Mareșal Averescu și am observat că niște muncitori făceau măsurători. La numărul 17, în curtea aia cu arcadă de cărămidă pe care o știu de ani de zile, erau oameni în salopete și cu căști de protecție, cu aparate pe trepied, măsurând ceva. Genul de măsurători pe care le vezi…
Continue Reading Leagănul Ecaterinei: ce se pregătește în fostul orfelinat de lângă Arcul de Triumf
Inundații București: Ipocrizia unui primar care știa problema
Inundațiile din București de aseară n-au fost o surpriză pentru nimeni. Nici măcar pentru primarul general Ciprian Ciucu, care azi a ieșit în fața camerelor și a recunoscut, senin (minutul 1 si 10 secunde), că orașul are „încă mari probleme cu apele pluviale” și că mai trebuie făcute lucrări suplimentare. Postul de televiziune titra chiar…
Continue Reading Inundații București: Ipocrizia unui primar care știa problema
Furtuna în București: un oraș care cedează la prima ploaie serioasă
Aseară, 30 iunie, Bucureștiul a trecut într-o singură noapte de la aproape 40 de grade la cod roșu de furtună. Iar între cele două extreme, în câteva ore, orașul a arătat exact cât de fragil este de fapt sub asfaltul proaspăt turnat și retorica despre „capitală europeană”. Am umblat azi prin oraș și am făcut…
Continue Reading Furtuna în București: un oraș care cedează la prima ploaie serioasă
Florăria Ameli de pe strada Jiului: de ce mă întorc mereu, chiar și după ce m-am mutat
Există câteva locuri din Pajura la care mă întorc în mod reflex, chiar dacă nu mai locuiesc acolo de un an. Nu neapărat pentru că n-am găsit alternative, ci pentru că unele locuri ajung să facă parte din felul în care îți funcționează viața și e greu să schimbi asta fără motiv serios. Florăria Ameli…
Pasajul Basarab intră în reparații. În sfârșit. Dar hai să vorbim despre cum am ajuns aici
Am trecut zilele astea pe lângă Pasajul Basarab. Sub pasaj, la baza pilonilor ălora colorați pe care toți bucureștenii îi știu, erau doi oameni cu cască albă și vestă galbenă, gard de șantier, bandă roșu-alb. Liniile de tramvai erau deja scoase din funcțiune. Am făcut câteva poze și am plecat cu un sentiment ciudat, un…
Lasă un răspuns