Tot ce urmează să spun aici sunt genul de experiențe în care nu ai cum să crezi până nu le trăiești. Până și eu aș fi sceptic la genul acesta de povestiri, diferența este că le-am trăit de mult prea multe ori ca să le ignor. Și nu este suficient să le observi, nuuu. Nu este chiar atât de simplu.
Zilele trecute am avut două situații care pe care eu le-am interpretat ca semne. Sigur, oameni cu alte credințe sau obiceiuri le pot numi după cum știu ei, iar scepticii se amuză. Băi, dar când vezi ce urmează și îți aduci aminte că universul ăsta ți-a spus mai devreme nu, dar tu te-ai încăpățânat. Efectiv nu ai cum să treci peste toate astea și să nu-ți pui niște întrebări sau să înveți ceva. Nu ai cum.
Marți seara trebuia să plec la sală. Vorbisem cu un prieten să ne vedem la 18.40 la el. Am zis că dacă plec la 18.00 am timp să cumpăr și așternut pentru pisică. Închid calculatorul la 17.55. Mă îmbrac și primesc un mail ce necesita atenție urgentă. Hai că pornesc calculatorul ca să-mi fie mai ușor și să termin mai repede. Rezolv în câteva minute, închid, mă îmbrac și primesc un telefon. Mai trec câteva minute. Duc rucsacul în hol, mă încalț, alt mail, altă problemă.
Uite așa se face 18.30 și îmi dau seama că universul ăsta mă împiedică să fac acel lucru. Repet, nu gândeam așa în urmă cu 10 ani, dar am trăit mult prea multe ca să mai ignor semnele astea.
Ajungem la sală și prietenul cu care am venit realizează că și-a uitat pantalonii de sală. Hopa, altă piedică. El zice să mă apuc de treabă că se duce până la un magazin și își cumpără alții. Îi zic să stea liniștit, să luăm ceva de băut și hai acasă.
Nu s-a întâmplat nimic de genul a venit o furtună și a fulgerat, iar jumătate de oameni au murit. Chestia pe care am observat-o este că dacă respect semnele astea se întâmplă să nu aflu niciodată scopul, dar m-am fript de o tonă de ori într-un mod barbar când nu le-am respectat.
Accidente, amenzi, scăpat telefon și alte lucruri pe jos, spart pahare, vărsat băutură pe mine, scăpat mâncare pe jos, rupt haine, rupt cheia în broască și câte și mai câte.
La început nu observam semnele astea, pățeam câte ceva și mă bosumflam. Pe urmă am început să derulez filmul înapoi și să realizez că cineva sau ceva mi-a tot pus piedici ca eu să duc acel lucru la îndeplinire, doar că eu batman, batman.
După n situații am început să fac așa cum se vrea. Câteodată nu știam deznodământul, iar alteori vedeam și efectul. Ba că mi s-a stricat ceva la mașină fix înainte să plec din București, ba nu știu ce accident pe drumul meu la minute distanță. Însă cele mai interesante schimbări sunt atunci când nu mă mai împotrivesc și pe urmă mă întâlnesc cu cineva drag mie. Norocul meu că nu am ținut toate astea minte că umpleam o carte.
Lasă un răspuns