Sunt seri pe care nu le planifici, dar care rămân. A mea a început cu o sticlă de Amaro Montenegro pe care tatăl Catalinei o adusese tocmai din Italia, dintr-o călătorie prin Europa. A scos-o într-o seară, fără ocazie anume, și am băut-o ca digestiv, un păhărel mic, la finalul mesei. Atât. Exact cum am văzut că se procedează în Italia la restaurante. Și exact așa trebuie băută. … [Citeşte mai departe...] despreAmaro Montenegro: povestea sticlei pentru o seară perfectă

