Stăpânii finanțelor este cartea câștigătoare al Premiului Pulitzer în anul 2010 pentru excepționala relatare a evenimentelor, dar și a celor patru bancheri centrali care au pavat drumul către Marea criză economică din 1929 – 1933. Mă amuză și în același timp mă întristează să descopăr că pe vastul internet scrie că motivul acestei crize a fost de fapt supraproducția.
După lungi și aprofundate discuții despre sistemul bancar, crize economice și cam tot ce ține de bani, am decis că trebuie să aprofundez mai bine acest domeniu. Mulți economiști sau economiștii pe care îi urmăresc eu pe internet recomandă să citești despre alte crize economice, asta dacă vrei să poți vedea semnele unei noi crize economice sau despre cum să-ți construiești singur un colac de salvare (sau barcă, depinde de posibilități) și care persoană sau ce altă carte mă poate ajuta mai mult dacă nu un câștigător al Premiului Pulitzer?
După câteva căutări mai amănunțite am ajuns la această carte: Stăpânii finanțelor – o lectură obligatorie dacă vrei să:
- înțelegi mai bine cum lucrează o bancă centrală,
- ce decizii au fost luate la acele vremuri,
- cum s-a creat de fapt Marea criză economică ce a îngenuncheat toată lumea modernă.
Ce cărți de economie am mai citit
Dacă aș putea, aș face această recenzie doar din introducerea cărții Stăpânii finanțelor. Atât de mult mi-a plăcut și informațiile au fost extrem de bine structurate. În același timp am putut observa mai clar cât de subțire este sistemul bancar și cum economia lumii poate oricând să fie luată de val. Nu este nevoie de o criză economică pe care nimeni să nu o vadă venind pentru că ea poate fi creată mai ușor de atât.
Declinul Germaniei a început atunci când a fost nevoită să plătească despăgubiri de război mai multor țări, printre care Franța și Marea Britanie, apoi s-a trezit în incapacitate de plată. Decizia care a băgat Germania în istorie a mai fost și aceea de a tipării bani cu orice tipografie pe care o găsea, chiar și unele firme private începuseră să tipărească bani. Ajunseseră la 133 de imprimerii cu 1.783 de tiparnițe.
În acea perioadă, Germania a trecut prin cea mai mare distrugere a valorii monetare din istoria omenirii. În august 1923 un dolar valora 620.000 de mărci, iar la începutul lui noiembrie 1923 valora 630 de miliarde.
Desigur, au mai existat și alte episoade de inflație cumplită. Pe 31 iulie 2008 Financial Times a raportat că rata de schimb a dolarului din Zimbabwe a ajuns la 500 de miliarde la 1 dolar SUA. Însă Zimbabwe în 2008 era o economie mică. Germania în 1920 era a treia economie mondială.
Dacă mă lăsați să tipăresc și să controlez banii unei națiuni, nici că-mi pasă cine face legile.
Mayer Amschel Rothschild
Abonează-te ca să rămâi la curent cu cele mai noi articole
Ocazional, firimituri de informații sunt împrăștiate în diferite capitole, informații prețioase despre legendara bancă și familie Rothschild. Pe mine m-au atras întotdeauna discuții și mituri legate despre ei, iar în cartea Stăpânii finanțelor am găsit destule informații noi. Una care mi-a atras atenția și mi-a reamintit de influența acestora a fost întărită de o scriere a economistului J. A. Hobson în 1902: nici un război mare nu poate fi pornit de vreun stat european dacă banca Rothschild și legăturile ei dezaprobă acest lucru.
Doar primejdia poate să-i unească pe francezi. Nu i se poate impune din senin unitate unei țări care are 265 de soiuri de brânză.
Charles de Gaulle
Am realizat, în timp ce avansam cu cititul, că din cartea Stăpânii Finanțelor se pot extrage extrem de multe beneficii. Desigur, asta este rolul aproape oricărei cărți de istorie și economie, dar sincer vă spun că atunci când am început să o citesc nu am crezut că-mi va putea fi de folos atât de mult.
Spre exemplu, când am citit despre Marțea Neagră din 29 octombrie 1929, dar și restul perioadei de după și înainte de Marele Crah, am aflat informații, dar și diferite scenarii ale crizei economice din SUA, informații la care acum pot să fiu și eu atent. Dacă istoria ne învață ceva sigur este că ea se repetă și consider că va fi al naibii de bine pentru mine să observ toate aceste semne de când se întâmplă și să nu mă las la mâna oamenilor care anunță veștile proaste după ce deja ne aflăm în plină criză.
Blestemată sete de aur, la câte nu împingi tu pe oameni?
Vergiliu, Eneida
10 cărți care îți schimbă viața
Când am ajuns la finalul cărții am avut pentru câteva clipe, regretul că termin un serial pe care l-am urmărit de mai mult timp. Am urmărit aceste personaje care au ruinat lumea:
- Montagu Norman – Banca Angliei,
- Benjamin Strong – Banca Rezervei Federale (FED – New York),
- Hjalmar Schacht – Reichsbank (Germania)
- Emile Moreau – Banca Franței.
Aceștia au făcut partea din ceea ce presa avea să numească Clubul cel mai exclusivist din lume. Spre sfârșitul cărții veți descoperi și cum un om care, deși a fost discreditat, avea prin micile sale fapte să-l susțină pe omul care a speriat și aproape a îngenunchiat o lume întreagă – Adolf Hitler.
Încă de când au intrat în funcțiile care i-au consacrat, i-am urmărit pe aceștia prin viața și deciziile care au schimbat cursul istoriei din multe privințe, iar la sfârșit, dacă nu erau morți, deveniseră neimportanți sau nu mai erau apți de jocul de-a economia mondială. Am urmărit niște coloși care s-au jucat cu istoria lumii economice, iar la sfârșit nici nu ajung să fie menționați în istoria lumii pe cât de mult ar fi trebuit.
Printre nenumăratele lecții de istorie despre economia lumii, sfârșitul cărții Stăpânii finanțelor a păstrat, așa cum era și normal, finalul unei ere, unor giganți ai economiei mondiale, iar apoi, printr-o poveste tare controversată am descoperit povestea care a dus la nașterea FMI – Fondul Monetar Internațional și în sfârșit, un lucru bine făcut.
Însă moștenirea lăsată de acești doi bărbați, aranjamentele monetare internaționale cunoscute ca Sistemul Bretton Woods au persistat și au dat roade timp de treizeci de ani. Ele au pus temelia reconstrucției Europei și Japoniei după război, au permis economiei globale să înflorească pe tot parcursul unei mari părți a anilor ’50 și ’60 fără vreuna dintre crizele financiare cu care fusese presărată istoria ei și a pregătit terenul pentru una dintre cele mai lungi perioade de creștere economică susținută pe care a cunoscut-o lumea.
Liaquat Ahamed
hm, cred că ar trebui s-o citesc și eu. Poate aș putea aplica ceva idei (în vreun univers fantasy) 😀
Încă nu ți-am citit cărțile, dar sunt sigur că și într-un univers fantasy ai nevoie de finanțe. 😀