Până nu recent blogurile erau considerate un bunic al online-ului și pe bună dreptate. Toate aceste aplicații noi de social media au făcut ca durata medie de atenție să fie tot mai mică, clipurile video tot mai scurte, iar articolele erau mult prea lungi. Plus că este mai obositor să citești decât să te uiți la cineva care face tot efortul pentru tine, nu? Ei bine, noi să fim sănătoși și peste 10 ani.
Însă să trecem peste partea asta. Blogurile deveniseră un fel de relicvă. Războiul ăsta de la graniță ne-a mai adus aminte de existența blogurile, deși ca să fim sinceri, unii experți din presă în loc să scrie bloggerii au… ei bineînțeles că au continuat să scrie vloggerii.
În tot acest timp, în restul aplicațiilor unde există creatori de conținut au continuat să facă bani, foarte mulți bani. În domeniul blogurilor unde noi totuși avem drept de proprietate asupra articolelor noastre spre comparație cu verii îndepărtați, aici mai câștigă bani cât să trăiască din treaba asta doar o mână de oameni.
Însă eu vă propun să trecem și peste partea asta, deși nu vă mint că mi-aș dori ca într-o bună zi să trăiesc și eu din așa ceva. Momentan mai vin niște comisioane de la voi cei care cumpărați prin linkurile de afiliere și din reclamele de la Google. Însă nici pe departe ceva ce poate fi numit venit stabil, momentan.
Mai presus de toate astea, blogul pentru mine este terapie. Relaxare și eliberare atunci când scriu. Cred că am văzut într-un film cea mai bună metodă de a descrie tot acest sentiment. Anonymous se numește filmul și prezintă o versiune interesantă despre William Shakespeare și teoria cum că William nu ar fi scris niciodată nimic. Spre sfârșitul vieții, omul care îi scria piesele de teatru și i le înmâna celui cu numele de scenă – William Shakespeare a zis că dacă aș înceta să scriu cred că aș înnebuni cu vocile din cap sau ceva asemănător.
Cumva regret că nu am început să scriu pe blog mai devreme așa cum alții au început de la vârste mai fragede, dar mă consolez cu gândul că blogul a venit în viața mea la timpul și momentul potrivit. Datorită blogului mi-am făcut prieteni noi, am descoperit lucruri extrem de interesante și am ajuns în locuri uimitoare. Aștept cu nerăbdare să văd ce mai urmează.
Adrian Bolocan a zis
Mai bine mai târziu decât niciodată. Succes în toate!
bogdan a zis
Mulțumesc! Succes și ție!
recomandarea zilei a zis
niciodata nu e prea tarziu, eu n-am mai intrat pe aici pana luna trecuta, de 10 ani. deci se poate, succes