Pe scurt: Craiova s-a inundat din nou, două zile la rând. Da, a fost cod roșu, cu peste 100 de litri pe metru pătrat — o cantitate la care nicio canalizare nu face față instant. Dar inundațiile Craiova nu sunt un accident meteo izolat: sunt un tipar care se repetă la fiecare ploaie serioasă. Iar explicația de fond nu ține de cer, ci de priorități. În timp ce bugetul pentru evenimente, spectacole și spații verzi a tot crescut, ajungând la 178 de milioane de lei în 2026, lucrările de canalizare care trebuiau să fie gata în ianuarie 2024 nici măcar nu începuseră în 2026. Asta e povestea reală.
Vă scriu din București, nu din Craiova. Dar tiparul ăsta îl cunosc prea bine, pentru că l-am trăit aici, acasă, pe pielea noastră. Se cheamă „pâine și circ”, și e specialitatea unei anumite școli de primari.
Mai întâi, să fim corecți: nu a fost „o ploaie mică”
Țin să spun asta din capul locului, ca să nu fiu acuzat că vânez ieftin. Inundațiile Craiova de zilele astea nu au venit dintr-o bură de vară. A fost cod roșu de ploi, descărcări electrice și grindină, iar Compania de Apă Oltenia a estimat peste 100 de litri pe metru pătrat căzuți în câteva ore. La o asemenea cantitate, se inundă și orașe cu infrastructură nemțească. Primărița Lia Olguța Vasilescu a anunțat 24 de străzi inundate și patru copaci doborâți, și a explicat, pe Facebook, că „la cantitatea aceasta de ploi nu face față nicio canalizare din lume”.
Are dreptate. Parțial. Și exact aici e șmecheria pe care merită să o demontăm, pentru că „nicio canalizare din lume” e replica standard pe care o scoate orice primar român după fiecare potop, ca să mute vina pe cer.
Problema nu e ploaia de azi. Problema e că orașul se scufundă identic la fiecare ploaie serioasă, an după an. Caută pe Google „inundații Craiova” și o să vezi aceeași poveste în 2021, în 2022, în 2023, în 2024. Când un oraș se transformă în Veneția de fiecare dată, nu mai vorbim de ghinion meteorologic. Vorbim de un sistem care nu a fost niciodată reparat. Iar întrebarea corectă nu e „de ce a plouat atât”, ci „de ce, după atâtea mandate, canalizarea cedează predictibil?”.
Talerul „circ”: spectacolul e mereu gata la timp
Hai să ne uităm pe unde s-au dus energia și banii administrației, an de an.
Festivalul IntenCity, vedeta Craiovei, a crescut spectaculos: a debutat în 2022 cu un buget de 16 milioane de lei, iar până în 2024 subvenția de la bugetul local urcase la 29,2 milioane de lei, cu Enrique Iglesias și Jason Derulo pe scenă. Zilele Municipiului din 2024 au costat în jur de 768.000 de lei pentru trei zile de spectacole — organizate, ce coincidență, fix cu o săptămână înainte de alegerile locale. Petrecerile de Crăciun și Revelion din 2024 au mai înghițit vreo 1,2 milioane de lei. Iar într-o singură rectificare, în iulie 2025, Consiliul Local a turnat 11,6 milioane de lei către Operă, Filarmonică și teatru, „pentru cheltuieli urgente”.
Cireașa de pe tort vine din 2026, când primărița a anunțat un buget de 178 de milioane de lei pentru evenimente culturale, baze sportive și spații verzi. O sută șaptezeci și opt de milioane. Pentru distracție, fotbal și gazon.
Și culmea ironiei: chiar și mașina asta de spectacole s-a gripat în 2026, când IntenCity a fost anulat fiindcă bugetul nu a fost aprobat la timp. Deci au reușit performanța de a rata și circul.
Talerul „canalizarea”: lucrarea care trebuia gata în 2024
Acum partea cealaltă a balanței, cea care chiar contează când vine ploaia.
Rețeaua de canalizare a Craiovei se reabilitează printr-un megaproiect cu fonduri europene, derulat de Compania de Apă Oltenia. Sună bine pe hârtie. În realitate:
La finalul lui 2023, extinderea rețelei de canalizare în zona de est a orașului era realizată în proporție de doar 28%, iar masterplanul de apă și canal, în ansamblu, nu trecuse de jumătate. Termenele de finalizare erau mai 2024 pentru est și ianuarie 2024 pentru vest. Termene pe care le-am depășit demult, fără jenă. Iar lovitura de grație: contractul de reabilitare pe zona de vest, în valoare de 72 de milioane de lei, cu termen inițial ianuarie 2024, avea ordinul de începere a lucrărilor estimat abia pentru iunie 2026. Adică o lucrare care trebuia terminată acum doi ani de-abia urmează să înceapă.
Justificarea oficială? „Lipsa unor firme puternice” și reluarea licitațiilor. Adică exact genul de scuză birocratică în care se îneacă, la propriu, orașele românești.
Unde e, de fapt, vina (și unde nu e)
Trebuie să fiu cinstit cu voi, pentru că altfel articolul ăsta s-ar demonta singur. Canalizarea propriu-zisă e gestionată de Compania de Apă Oltenia, prin fonduri europene, nu direct din bugetul primăriei. Deci nu pot să vă spun, ieftin și demagogic, că „banii de canalizare s-au dus în luminițe și-n Enrique Iglesias”. Sunt surse de finanțare diferite, iar banii europeni nu pot fi mutați pe concerte.
Dar pot să vă spun ceva mult mai greu de combătut: e o problemă de priorități și de competență administrativă. Un primar gestionează, coordonează, presează, deblochează. Iar când vezi că, an de an, festivalul cu vedete internaționale se organizează impecabil și la fix, dar lucrarea de canalizare se amână din 2021 până în 2026, înțelegi limpede ce stă în capul administrației și ce nu. Spectacolul se livrează la timp. Apa din subsolul oamenilor, niciodată. Asta nu e ghinion. E o ierarhie de valori. Imaginea pe primul loc, infrastructura invizibilă pe ultimul.
De ce mi-e atât de familiar? Pentru că am mai văzut filmul, la București
Aici intervine experiența mea de bucureștean. Modelul Olguța nu e o invenție craioveană. E fix școala Firea, pe care am suportat-o ani de zile în Capitală.
Vă mai amintiți Bucureștiul Gabrielei Firea? Concerte în Piața Constituției, târguri, instalații luminoase, focuri de artificii, evenimente peste evenimente. Oraș transformat în scenă permanentă. Și, în paralel, aceleași țevi sparte, aceleași străzi inundate la prima rupere de nori, aceeași termoficare în colaps. Pâine și circ, rețeta clasică: dai poporului spectacol vizibil și speri că nu se uită nimeni la conductele din pământ.
Olguța Vasilescu vine din exact aceeași matrice politică, cu exact același instinct: ce se vede aduce voturi, ce nu se vede poate aștepta. Un festival cu Enrique Iglesias se vede de la o poștă și se postează pe Instagram. O conductă de canalizare nouă pe strada Cutărică nu intră în niciun reel. Așa că ghici ce se finanțează cu prioritate.
Diferența dintre un oraș condus de un inginer plictisitor care repară țevi și unul condus de un showman care taie panglici se vede exact într-o zi ca asta: la prima ploaie serioasă, primul oraș se golește în câteva ore, al doilea îți plutește mașina pe bulevard.
Ce rămâne după ce se retrage apa
O să se retragă apa, se vor curăța străzile peste noapte, primărița va mai posta câteva mesaje despre „codul roșu căruia nu-i face față nicio canalizare din lume”, și gata, până la următoarea ploaie. Apoi vine IntenCity, vine Târgul de Crăciun, vin luminițele, și uităm cu toții că am înotat pe Calea București.
Eu zic să nu uităm. Pentru că inundațiile Craiova nu sunt despre meteorologie. Sunt despre un tip de administrație care, după atâția ani, încă tratează orașul ca pe un platou de spectacole, nu ca pe un loc unde trăiesc oameni care vor, în mod absurd, ca apa să se scurgă atunci când plouă.
Spectacolul e mereu gata la timp. Canalizarea, niciodată. Iar asta, dragii mei, nu se rezolvă cu încă un concert.
Lasă un răspuns