Ca orice român conștiincios am zis să scoatem sarmalele din noi cu o plimbare, iar cum orice parc din București era mult prea aproape, am zis să dăm o fugă până la munte, eventual să mâncăm și o pizza. Cine s-ar fi gândit că imediat după sărbători încă mai erau cozi pe DN1? Noi nu.
Am băut cafeaua într-o semi-grabă și la 11 eram deja în mașină, iar waze-ul ne mințea frumos că în 2 ore ajungem la munte. M-am uitat la setări și încă era setat pe modul mașină și nu pe modul avion. Traseul era cel clasic – tot DN1 până la stațiunea unde voiam să ne oprim, doar că încă nu știam nici noi unde anume.
Cum am ieșit din Otopeni aveam o notificare pe waze că drumul se aglomera în față și că s-au mai adăugat 17 minute la timpul inițial de 2 ore. Cred că am mai primit încă de vreo 2-3 ori aceeași notificare, timpul fiind diferit – ba 15 minute, ba 12 minute întârziere, iar ultima a fost despre un accident în față și bineînțeles că alte 15+ minute întârziere. Ideea este că atunci când am primit prima notificare de întârziere mai aveam aproximativ o oră și jumătate până la munte, iar după o oră de mers aveam în continuarea același timp. Cred că am mai primit notificări de întârziere pe care, probabil nu le-am văzut.
Au fost multe accidente pe drum, foarte mulți vitezomani și cozi interminabile pe DN1, dar waze-ul ne pregătise o surpriză. Cu câțiva km înainte să înceapă cozile am primit o nouă notificare cu un traseu mai liber și fără să ne uităm, l-am urmat orbește și surpriza o găsiți în videoul de mai jos.
Ruta ocolitoare pe care am mers este prin Câmpina, după care Drumul Județean 102I care merge pe lângă Râul Doftana până la Barajul Paltinu. Nu am oprit acolo pentru că încă mai aveam o oră și jumătate până aveam să ajungem la prima stațiune și am decis că eram pe grabă. Mă gândeam numai la ce pizza să-mi cumpăr, sosul clar avea să fie iute. Găsiți aici poze de pe Google de la Barajul Paltinu.
Am traversat podul care trece peste lac – o priveliște răpitoare, chiar și din punctul de vedere al șoferului care vede doar un gard de protecție și am ajuns la ceea ce puteți găsi pe Google Maps: Lacul Paltinul – Parcare&Camping.
După această scurtă, dar încântătoare oprire am continuat pe DJ 102I și am intrat apoi pe DJ 101S unde am stat în cozi interminabile, dar aveam ce admira, chiar și din mașină, chiar și de pe locul șoferului. Ca idee, tot o oră și jumătate mai aveam. Am ajuns într-un final în Comarnic de unde am mai mers puțin și fără să ajungem acolo unde plănuisem, adică nicăieri. Am oprit la un restaurant să mâncăm ceva, să ne relaxăm și pe urmă să o luăm înapoi.
Cred că am nimerit la singurul restaurant de pe tot DN-ul care nu avea pizza în meniu.
Lasă un răspuns