Era o după-amiază de duminică când mă întorceam cu trenul de la Brașov. Au fost ceva probleme cu trenurile de la CFR având întârzieri de două ore, pentru că multă lume se urcase în acesta de la Astra.
În cele câteva stații în care trenul a oprit, multă lume s-a urcat pentru a merge la București. Oameni simpli și normali care se întorceau dintr-un weekend cu bagaje pline de amintiri.
Cel mai mult mi-a atras atenția în Ploiești un cuplu tânăr. Trenul a oprit în stație, iar el a sărutat-o pasional peste tot. Cel mai probabil îi aștepta o despărțire temporară, dar acestea trebuie să doară cel mai mult. De despărțirile definitive știi ce urmează, dar la cele temporare cum să le faci față? Cu ce unitate să măsori distanța, timpul rămas până la revedere și cum să oprești avalanșa de gânduri la persoana iubită în timpul care vă desparte?
Lacrimile, joaca cu tricoul care aparent nu stătea bine, părul niciodată suficient de drept, sticla de suc care nu se simțea bine în nici o mână și multe alte ticuri ce-i trăda emoțiile. S-a abținut destul de bine cele 2-3 minute cât trenul a staționat, dar puștoaica era un butoi de pulbere cu emoții.
Gările sunt acele locuri unde lumea vine de bună-voie, dar sentimentele ies la suprafață fără acordul proprietarului. Este dacă vreți o lecție despre simplitate, despre atașamentul pur și despre frumusețe interioară. Oamenii frumoși la interior te pot face să te simți special.
Lasă un răspuns