Sunt străini care, abia coborâți din avion la Otopeni, intră în Capitală pe Kiseleff și primul monument adevărat pe care îl văd este Arcul de Triumf din București. E cartea noastră de vizită, fie că ne place sau nu. Și exact această carte de vizită se fărâmițează încet, sub ochii tuturor.
Am trecut zilele trecute pe lângă el și m-am oprit să mă uit de aproape. Nu de departe, de unde totul pare impunător, ci de la câțiva metri, de lângă lanțurile care îl împrejmuiesc. Ce am văzut nu mi-a plăcut deloc: placajul de piatră e exfoliat, sunt bucăți desprinse, fisuri, porțiuni întregi care arată ca și cum ar sta să cadă.
Arcul de Triumf din București, fotografiat de toți, îngrijit de nimeni
Cât am stat acolo, au venit turiști. Făceau poze, exact cum am făcut și eu prin alte capitale europene – la Paris, la Viena, la Roma. Mulți îl caută pe Google drept „arcul de triumf bucharest” înainte să ajungă aici. Diferența e că acolo, în acele orașe, nu simțeam nepăsarea asta. Monumentele lor sunt curate, întreținute, cu schele atunci când e nevoie și cu rezultate când se termină lucrarea. La noi, fotografiile cu Arcul de Triumf din București ies frumoase doar dacă nu apropii prea mult obiectivul. Dacă te apropii, vezi adevărul.
Și nu, nu vorbim despre un monument oarecare. Arcul de Triumf este unul dintre simbolurile României, ridicat ca să cinstească victoria din Primul Război Mondial și Marea Unire. Pe el sunt nume, date, basoreliefuri semnate de sculptori mari. Nu e un zid, e memorie.
„Dar a fost restaurat acum câțiva ani!”
Da, a fost. Între 2014 și 2016, Arcul a trecut printr-o restaurare serioasă, cu bani europeni, și a fost redeschis în noiembrie 2016. Atunci i s-au montat și zeci de izolatori antiseismici, ca să reziste la un cutremur mare. A fost o lucrare bună, lăudată chiar.
Și tocmai de-aia situația de azi e revoltătoare. Au trecut mai puțin de zece ani și piatra se duce din nou. Explicația tehnică o știm: traficul, poluarea, ciclul îngheț-dezgheț, infiltrațiile de apă. Toate astea atacă piatra non-stop. Dar exact de-aia un monument nu se „rezolvă” o dată la un deceniu și gata. El are nevoie de întreținere constantă, an de an. Iar întreținerea asta, se vede cu ochiul liber, nu există.
Cine răspunde de Arcul de Triumf din București?
Pe hârtie, monumentul e administrat de Primăria Capitalei, prin Centrul de Cultură „Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului”, cei care țin muzeul din interior și programul de vizitare. Deci cui îi cerem socoteală e clar: PMB.
Aici e și o ironie istorică pe care merită s-o știți: ani la rând nici nu a fost limpede cine deține de fapt Arcul. La un moment dat, un fost primar general recunoștea public că Primăria nu are actul de proprietate al monumentului. Când nimeni nu vrea să-și asume hârtia, nimeni nu se grăbește nici cu reparația.
Deci, când o să fie restaurat Arcul de Triumf?
Răspunsul sincer, după ce am căutat: nu se știe. Nu există, în acest moment, niciun plan și niciun termen anunțat oficial pentru o nouă restaurare a Arcului de Triumf din București. Nicio licitație, nicio dată, nicio promisiune. Doar piatra care se desprinde și turiștii care fotografiază.
Eu o spun direct: e o rușine. Cheltuim energie publică pe stâlpișori și pe comunicate, dar simbolul pe care îl vede orice străin la intrarea în oraș e lăsat să se degradeze. Nu cer minuni. Cer un lucru simplu – ca cineva de la Primărie să se urce o dată pe schelă, să se uite la ce am văzut și eu de pe stradă, și să spună public: „da, intervenim, și o facem până la data X.”
Până atunci, Arcul de Triumf din București rămâne exact ce e azi: cel mai frumos monument pe care ne e rușine să-l arătăm de aproape. Norocul nostru că la parada de 1 Decembrie Arcul de Triumf nu se filmează de aproape.
Cartea de vizita sunt canalizarile imputite din toate orasele