Am deschis azi-dimineață știrile doar ca să văd sondaje cu intenția de vot, pe aprilie-iulie, și am stat vreo cinci minute doar uitându-mă la o singură bară: UDMR, de la 5,5% la 4,9%. Restul l-am înțeles abia după.
De două luni ni se repetă aceeași poveste: consultări la Cotroceni, declarații, comunicate, iar la final tot niciun guvern cu puteri depline. Președintele a refuzat până acum să facă a doua nominalizare de premier — pasul care, dacă Parlamentul respinge și a doua propunere, deschide oficial drumul spre anticipate. Și cu cât se lungește mai mult evitarea asta, cu atât mi se pare mai limpede că nu e prudență. E frică.
Emmanuel Macron, în iunie 2024, după ce partidul lui a fost zdrobit de Rassemblement National la europarlamentare, a dizolvat Adunarea Națională și a trimis francezii la vot. A pierdut majoritatea. Franța a intrat într-o criză reală. Dar și-a asumat verdictul și le-a dat oamenilor cuvântul din nou. Așa consider eu că arată democrația – să faci ceva, chiar dacă știi că poți pierde.
Nicușor Dan face exact opusul: câștigă timp fără să rezolve nimic, iar fiecare săptămână de tergiversare e, de fapt, o săptămână în care nu trebuie să răspundă pentru un eșec pe care îl vede deja venind. Nu acuză PSD că a creat toată drama asta care nu se mai termină, dar știe să se bage peste un lider de partid și pe deasupra să-l acuze.
Aici intră graficul. Din aprilie până în iulie — practic exact intervalul crizei politice — AUR a urcat de la 35,8% la 36,4%. PNL a explodat de la 14,2% la 22,4%, aproape că și-a dublat scorul. PSD a stagnat: 17,2% în aprilie, 17,9% în iulie — o creștere atât de mică încât e mai degrabă zgomot statistic decât un trend real, mai ales când comparăm cu saltul PNL. Iar UDMR a scăzut clar, de la 5,5% la 4,9%, la fel ca SOS (de la 6% la 2,9%) sau POT (de la 3,3% la 1,3%).
Deci nu, teza nu e că PSD s-ar prăbuși la anticipate — cifrele nu arată asta. Dar arată altceva, la fel de incomod: PSD nu are niciun motiv să riște un scrutin în care rămâne la fel de mic pe lângă un AUR care se apropie de 40% și un PNL care a crescut cu opt puncte în trei luni pe fondul exact al haosului pe care PSD și UDMR pretind că vor să-l evite.
PSD ar ocupa locul 3 în România – după AUR și PNL, când azi este partidul de pe locul 1. Iar pentru UDMR, care a coborât deja sub pragul psihologic de 5%, o alegere anticipată chiar acum nu e un risc abstract — e o amenințare directă la supraviețuirea parlamentară.
Așa se explică, cred, tăcerea sau reticența lor față de anticipate. Nu e grijă pentru „stabilitatea României”. E calcul electoral pur, făcut cu graficul ăsta.
Ce mă scoate din sărite nu e că partidele își apără interesul, asta fac partidele peste tot. Ce mă deranjează e discursul cu care se ambalează frica asta: „responsabilitate”, „interesul național”, „stabilitate”. Cuvinte mari.
Nu am cum să demonstrez cu certitudine ce gândește Nicușor Dan când amână a doua nominalizare. Poate crede sincer că mai are o soluție de negociat. Dar fiecare săptămână care trece fără rezultat, în timp ce sondajele arată exact cine are de pierdut la urne, face varianta cinică din ce în ce mai greu de respins.
Macron a pierdut și a rămas cu demnitatea intactă. La noi, deocamdată, nimeni nu vrea nici măcar să joace.
Lasă un răspuns