Vernisajul expoziției are loc Joi, 15 Iulie, în intervalul 19:00 – 22:00, la galeria Strata. Expoziția poate fi vizitată între 15 Iulie și 13 August.
Atunci când ne gândim la o acumulare de obiecte, căutăm intuitiv o relație fluidă între părți, pe baza unui model de frecvențe relative. Punerea în scenă a unei acumulări de obiecte nu constituie un spațiu productiv, cât mai degrabă o „practică spațială”, pentru care avem nevoie de imaginație.
Prin “In the room with dead acoustics, ritual is a matter of fuzzy logic,” Paul Ștefan Barbu își elaborează obiectele după manualul de referință al unui asamblaj. Obiecte găsite și resturi. Un amestec de lucruri existente într-un exces de materiale încurcate de antiteza lor formală.
Barbu își deconstruiește propria mitologie a unui univers post-Dota, care înglobează geneza unei lumi guvernate de ființe, creaturi și zeități, în modele tridimensionale, aranjate în sisteme spațiale specifice. Ochiul ne este angajat într-o lume a particularităților, care cer atenție, ca niște veritabile puzzle-uri vizuale. Barbu împrumută asamblajelor prezență, animând dimensiunea socială a materialului.
Pe măsură ce își pierd funcția, istoria și definiția, materialele folosite dobândesc o nouă conduită. Nu există consens în reprezentare. Deși, în aparență, dau impresia de lizibilitate, asamblajele par pline de viață imposibilă. Ori viața imposibilă poate trăi doar într-un spațiu imposibil.
Expoziția este o structură deschisă, care absoarbe timpul în spațiul narativ prin privirea spectatorului. Se creează o relație fluidă de opțiuni și probabilități, agitate de câmpul de experiență proprii fiecărui spectator/observator.
Curator, Simona Abagiu
“Lucrările mele explorează o manieră cinematografică de a raportare la sculptură și la spațiu, fără implicații narative. Aranjamentele arhitecturale / filmice și juxtapunerea obiectelor aleatoriu-găsite care compun expoziția creează o experiență secvențială. Compoziția este un eveniment în timp, o configurație închegată temporar de relația dintre părți. Privitorului i se solicită disponibilitatea la o percepție dinamică, liberă a se modifica prin apropierea de obiecte și explorarea lor. Cred că sculpturile mele sunt multidimensionale, în sensul că fiecare unghi oferă o perspectivă diferită.”
Paul Barbu
Paul Barbu trăiește și lucrează la Londra. Cu o înclinație către soluții arhitecturale, construiește narațiuni în care domină tensiunea dintre formă, proporție, lumină și structură, urmărind o estetică funcțională a spațiului.
A studiat arhitectura la Ion Mincu, sculptura la UNArte și arte vizuale (MFA) la Universitatea Kingston din Londra.
“Practica mea este una interdisciplinară. Sunt fascinat de materialitate și de metodele din spatele fiecărui aspect al creației și de aceea procesul este elementul cel mai important al muncii mele. Chiar dacă am un fundal solid în arhitectură, mă opun întregii idei de concepție-execuție. Mă simt mult mai aproape de modul în care Robert Rauschenberg și-a descris metoda, ca fiind o simbioză între artist, materiale și starea de transă în care lucrează artistul. Simțul improvizației este foarte important pentru mine – în momentul în care simt că toate piesele și-au găsit locul, mă opresc și observ dacă lucrarea este pe deplin formată. Această intuiție mă împiedică să mă întorc și să intervin asupra lucrărilor odată definitivate. Încerc să mă apropii de procesele de gândire așa cum existau ele înainte ca ideea să fie pe deplin formată.”
Lasă un răspuns