Aceasta este recenzia cărții Dosar permanent de Edward Snowden. Povestea controversatului agent secret care a dovedit cum agențiile secrete americane de spionaj urmăresc, de la proprii conaționali până la orice om. Companie sau orice țară doresc ei, din orice colț al planetei.
Sunt extrem de multe filmulețe pe YouTube cu diverși „specialiști” care pretind că-l cunosc pe Snowden și oferă explicații pentru fiecare lucrușor pe care Edward l-a făcut. Dar și filme apărute pe marile ecrane și TV în care este explicată povestea lui. Numai că, în autobiografia lui, Edward Snowden specifică că nu a fost contactat să ofere informații pentru nici unul din acele filme și singurele filmări mai apropiate de adevăr sunt cele în care el a fost înregistrat în timp ce discuta cu jurnaliștii, în camera de hotel din Hong Kong.
În urma lor a apărut și documentarul Citizenfour. În anul 2015, Citizenfour a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun documentar.
Cum începe povestea cărții
În primele 100 și ceva de pagini din autobiografia lui Snowden acesta ne descrie copilăria lui, primul lui hack de când părinții îl trimiteau la culcare și prima interacțiune cu calculatorul, iar apoi internetul. Dacă îi veți da o șansă acestei cărți, o să observați de la o poștă dragostea lui Edward Snowden pentru internet.
Și astfel, generația geek a moștenit pământul
V-am spus, cel puțin 100 de pagini, dintre care mai mult de jumătate el este uimit de avantajele infinite ale internetului. Edward Snowden face parte atât din generația care a copilărit cu internetul, dar a și văzut cum acesta este folosit pentru a spiona și aici cred eu că a fost punctul principal care l-a făcut să-și schimbe viața radical.
Convingerea mea este că libertatea unei țări nu poate fi măsurată decât prin respectarea drepturilor cetățenilor ei și că aceste drepturi sunt de fapt limitări ale puterii statului, care definesc exact unde și când un guvern nu poate încălca domeniul libertăților personale sau individuale care, în epoca revoluției americane era numit “libertate”, iar în epoca revoluției internetului este numit “intimitate”.
Edward Snowden nu exclude nici viața personală
Povestea lui Edward Snowden continuă în Dosar Permanent cu adolescența, prima lui iubită, primul loc de muncă, prima colaborare, dar și atentatul de la 11 septembrie – alt moment decisiv pentru că atunci s-a hotărât să se înroleze pentru a contribui cu ceva, dar Universul avea alte planuri. Fiindcă el era încăpățânat și nu voia să renunțe, Universul a avut grijă ca Snowden să aibă un accident care avea să-l țină departe de război.
Dacă acel accident nu ar fi avut loc, Edward intra în război. Nu ar mai fi ajuns niciodată în serviciile secrete de informații, nu ar mai fi devenit spion, nu ar mai fi dezvăluit lumii niciodată acele informații, iar cartea Dosar Permanent nu ar mai fi existat.
Nu este simplu să-mi prezint viața și, în același timp, să protejez intimitatea persoanelor dragi mie, fără să expun secrete legitime ale guvernului, dar este sarcina mea. Acolo mă veți găsi, între aceste două responsabilități.
Începând cu paginile 200 începe să devină mai interesant. Cam de acolo povestește cum s-a angajat la CIA, cum CIA angajează sub-contractori, care acei sub-contractori angajează alte firme ce au zeci, iar unele sute de mii de angajați care, pe hârtie, lucrează în niște birouri în care cel mai probabil nu au intrat niciodată.
Ca „informații secrete” mai trebuie menționat că CIA are propriul internet, propriul web, propria rețea de socializare, propria pagina de genul Wikipedia în care sunt informații despre echipe, proiecte și misiuni. CIA are și propria varianta de Google, oferita tot de Google (asta s-ar putea lega cu subiectul recent de la un summit în care Președintele Donald Trump „s-a certat” cu mai mulți președinți care doresc să taxeze serviciile Google), toate astea fiind detaliate mai pe larg în carte.
Viitorul este cel care contează…
În același capitol numit Îndoctrinarea, Edward Snowden continuă cu răspunsuri la întrebări de genul: 11 septembrie; a pășit omul pe Lună? Schimbarea climatică este reală? Și fraza …iar dârele alea de pe cer, numite „urme chimice”, sunt baliverne.
Ar fi o tragedie dacă, până să ne hotărâm să ne împotrivim, orice împotrivire ar deveni inutilă. Generațiile viitoare ar trebui să se obișnuiască cu o lume în care supravegherea nu e ceva ocazional și direcționat către circumstanțe cu justificare legală, ci o prezență constantă și generalizată: urechea care aude mereu, ochiul care vede mereu, amintirea care este neadormită și permanentă.
A fost necesară toată această poveste cap-coadă a vieții lui Snowden demnă de cărțile bune de spionaj, pentru a-i înțelege rațiunea din spatele acțiunilor. Partea finală a actului începe când ajunge șef la o bază din Hawaii și creează un sistem cu ajutorul căruia culege informațiile pe care el le consideră importante. Când duce planul la nivelul următor, plănuit foarte atent și bine detaliat în carte, ajunge să-și părăsească familia și prietena cu care locuia. Atât de determinat a fost.
Autobiografia lui Edward Snowden vine după ce viața lui de om simplu a fost transformată într-o poveste SF. Edward Snowden a dezvăluit secrete care dovedesc urmărirea populației. A fost acuzat și atacat, iar apoi exilat. Dosar Permanent este viața pe care Edward Snowden a trăit-o.
Consider că Dosar permanent trebuie citită de toată lumea.
Lasă un răspuns