Am mâncat roșii adevărate pentru prima dată în 2023

Eu și roșiile avem o relație specială. Iar când zic roșii, nu mă refer la acele roșii, ci la roșiile mai legumoase. Cea ce încerc să spun aici este că mănânc multe roșii, aproape zilnic consum câteva. Iar cu toate astea, abia la final de iulie simt că am mâncat roșii adevărate.

Un prieten mi-a adus o pungă cu chestii de la țară, ouă și legume din belșug. Îți dai seama când un produs este cât de cât natural prin imperfecțiunea lui. Produsele perfecte vizual sunt așa datorită modificărilor de toate tipurile. Magazinele sunt cele care comandă, iar ele vor produse frumoase, nu roșii cu dita mai craterul. Nu o să vedeți niciodată puf de găină printre ouăle din supermarket.

Prin pungă am regăsit și câteva roșii (legume, să ne înțelegem). El știa foarte bine de slăbiciunea mea. Roșii, brânză și salată de vinete = curcubeu pe cerul gurii. Abia spre seară, multe ore după ce m-am văzut cu el, spăl o roșie să o gust. Am simțit fluturi în stomac și cum timpul a stat pe loc. Glumesc, dar ceva sigur am simțit. Am simțit că mănânc roșii pentru prima dată în 2023. Avea acel gust de sorbeai și zeama din farfurie.

Acum intervine problema mea. Ai mei îmi cumpără roșii dintr-o piață de țărani. Până acum am trăit cu impresia că acolo vin oameni și își vând propria recoltă. Mai mergeam și eu ocazional și păreau ca oamenii ăia de-i vezi pe la porți când străbați țara asta frumoasă. Oameni cu cinșpe straturi de haine pe ei, cu negru sub unghie și câte ceva pe cap aruncat, frecat și întors de parcă n-ar ști ce-i ăla pieptăn. Fix de oamenii ăia vorbesc și pe care i-am văzut. Oamenii ăia am crezut că-mi vând mie roșiile (legumele), din curtea lor sau măcar furate din grădina vecinului, chiar nu-mi pasă.

Dar acum mă simt atât de trădat când văd ce diferență este. Cum să mă mai uit eu în ochii lor și să le zic 3 kile din roșiile astea gustoase. Ar însemna să-i mint pe față și pe banii mei, cum bine zice și Uzzi.