Invenția eului, o expoziție personală a artistului Iulian Mereuță (1943-2015), își prelungește perioada în care poate fi vizitată și rămâne deschisă până la data de 1 iulie 2021. Anunțul este făcut odată cu împlinirea a 4 ani de existență ai Galeriei Sector 1 în zona galeriilor de artă din București. Deschiderea acestui spațiu expozițional dedicat artei contemporane, creat de Andreea Stănculeanu, a avut loc în data de 15 iunie 2017, în cadrul Combinatului Fondului Plastic.
„Noi sperăm că am contribuit la apariția unui altfel de Combinat – al expunerii artei contemporane. Galeriile existente în spațiul Combinatului, dezvoltarea recentă a unor noi proiecte în acest spațiu contribuie la bunăstarea ecosistemului, iar fiecare spațiu în parte participă activ la un demers de împrietenire a artei cu publicul. Când un vizitator intră la noi în galerie, vrem să simtă că înțelege, că e interesat. Vrem să îi provocăm curiozitatea, astfel încât să simtă dorința de a integra arta în viața lui. Vrem expoziții în care firul roșu să dezvăluie o poveste. Fie că este legat de o practică, o temă sau un dialog între artiști, ne dorim să facem lucruri relevante care să contribuie la educația vizuală a fiecăruia din noi.”
Cea mai recentă expoziție găzduită de Galeria Sector 1, Invenția eului – expoziție personală a artistului Iulian Mereuță, a fost curatoriată de Ami Barak, curator independent și critic de artă care trăiește la Paris, fost președinte al Asociației internaționale a curatorilor de artă contemporană. El îl caracterizează pe artistul Iulian Mereuță ca fiind „o personalitate de excepție, atestată tardiv”, „poziționat de la început ca gânditor mentor”, „un etern neînțeles și luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit și l-au handicapat în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea”. Mereuță părăsește definitiv România în 1978, atelierul fiindu-i confiscat, lucrările și arhiva, furate, distruse sau dispersate, după ce, cu ceva vreme în urmă, Televiziunea Română îi comandase un scurtmetraj experimental a cărui difuzare este anulată cu o oră înainte de lansare.
Invenția eului la Galeria Sector 1
Invenția eului este cea de-a doua expoziție ce face parte din programul curatorial al Galeriei Sector 1 de anul acesta, după ce Sensul Sculpturii, expoziție realizată alături de Kunsthalle Bega și curatoriată de Liviana Dan, a fost prezentă în spațiul galeriei bucureștene în perioada 4 martie – 20 aprilie. „La Kunsthalle Bega, evidența vizuală se concentra pe conceptualism și se accepta disconfortul sculpturii. Se accepta contaminarea sculpturii de către instalație și căderea unor mituri (…)… La Galeria Sector 1 (…), sculptura a avut un impact dramatic, imediat. A existat o reinvestire în obiect, care nu mai este nici solid, nici monumental. Cotidianul, natura, viața planetei, fragilitatea și efemeritatea primesc dimensiuni politice. Fantezia devine un fascinant proces de eliberare.”
Galeria Sector 1 este situată în cadrul Combinatului Fondului Plastic, pe Strada Băiculești nr. 29. Expoziția poate fi vizitată de marți până sâmbătă, între orele 14:00-19:00, iar duminica și lunea, cu programare prealabilă. Vernisajul a avut loc în data de 29 aprilie 2021, în prezența curatorului Ami Barak.
Expoziția este posibilă datorită implicării artistului Decebal Scriba – prieten al lui Iulian Mereuță -, și a familiei Mereuță, și urmează celor două expoziții-laborator de anvergură ale artistului care au avut loc la Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC): Metamorfozele lui Julian. O retrospectivă Iulian Mereuță, curatoriate de Călin Dan, în perioada 31 octombrie 2019 – 25 noiembrie 2020.
„Arta lui Mereuță nu avea cum să rămână străină de formația sa de istoric de artă. Poate chiar pregătirea sa teoretică să-l fi făcut intransigent, imun la seducția atâtor formule artistice facile, efemere sau obosite din repertoriul vast al modernității. Restrângerea la non-culori – alb și negru – și la apariții formale minimale, la materii precare, fie că e vorba de desen, pictură, fotografie, obiecte/sculpturi, ar putea indica fie scepticism extrem față de posibilitățile de expresie și comunicare ale imaginii, fie o soluție de salvare prin impunerea unor limite sever respectate. «Inspirația», divină altădată, Mereuță o aștepta de la vise, semne, simetrii, locuri.” – Ioana Vlăsiu, Revista Arta.
Criticul de artă Ami Barak despre artistul Iulian Mereuță
„Artistul Iulian Mereuță (1943-2015) a fost și rămâne o personalitate de excepție, atestată tardiv. Revelația operei sale, complexă și elaborată, este semnificativă. Artistul s-a poziționat de la început ca gânditor mentor – nu era nimeni mai bun decât el, iar renașterea lui nu prea are legătură cu ideea întoarcerii fiului risipitor. Fără îndoială legat de spiritele avangardiste de origine română, el s-a dezvăluit târziu ca un artist major al unei arte care a fost inițial conceptuală, dar care s-a ramificat constant între experiment și poetica individuală.
Din păcate, nu și-a făcut un nume în Occident (după ce a părăsit țara printr-un gest iconoclast în 1978), și este (re)descoperit în cele din urmă, în România, unde încearcă astăzi câțiva actori culturali să-l plaseze pe o orbită simbolică și să-i asigure un loc binemeritat în panteonul avangardelor din Est. Motivele eșecului carierei sale în timpul vieții sale sunt multe, dar un numitor comun le unește, este poziția sa de etern neînțeles și luptător neobosit cu morile de vânt care l-au rănit și l-au handicapat în ceea ce privește recunoașterea și evaluarea.
Un aspect subteran al operei sale este obsesia morții, dimensiune de ordin existențial și fenomenologic pusă constant în scenă. Creațiile artistului sunt ordonate ciclic, unele grafice, altele spațiale și temporale, în regim de instalație sau „performative” – cum e proiectul de arhitectură din scenariul performanței Prison for One, care amintesc, vizual și literar, de Procesul lui Kafka, fiind totodată nucleul proiectatei performanțe colective web The law of reciprocal Melancholy.
Opera lăsată de Mereuță se situează între diverse categorii estetice, caracterizată de gustul pentru mișcare, dramatizare și melancolie, în sensul de reacție normală la sentimentul de pierdere, atât pe plan uman, emoțional sau ideal. Iar prin această subsumare, ea se situează ca expresia contemporană a unui comportament care transgresează clasificarea convențională, și se manifestă ca și condiția sau alchimia neliniștii creative. În ciuda sentimentului său patetic de insuficiență în explorarea profunzimii, unde ne-am putea descoperi arhetipul sau secretul episodicei prezențe telurice, opera lui Iulian Mereuță se dezvăluie ca o exemplară asiduitate a artistului, în efortul de a face vizibil – după expresia lui Klee – cu uneltele artei, un domeniu al experienței ideatice.” – Ami Barak
Lasă un răspuns