În această recenzie mi-am propus să răspund întrebării Cât de bună este cartea Institutul de Stephen King? Ce are cartea asta atât de special încât a câștigat Premiul Goodreads 2019 la categoria cea mai bună carte horror, votată de public cu o diferență imensă de peste 50.000 de voturi față de locul 2. Dacă asta nu era suficient a fost făcut și anunțul că se lucrează la o mini-serie după această carte.
Povestea cărții Institutul
King începe să ni-l prezinte pe Tim Jamieson – un polițist care își dorește un nou început și sincer îți spun că în primele pagini am asociat totul cu Frumoasele adormite. Tim își cedează locul său din avion și ajunge să facă autostopul. Nu știe de ce a făcut asta, dar mai multe decizii mici care la început nu par să aibă prea mult sens îl duc pe Tim într-un oraș mic unde, deși este mult prea calificat, acceptă să se angajeze pe post de Night Knocker. Orice căutare pe net te va duce către referințe despre cartea Institutul (se pare că Stephen King a mai inventat un nou termen). Din tot ce implică acel loc de muncă și tot ce a făcut Tim după ce a primit slujba, cea mai bună traducere pentru Night Knocker este paznic de noapte.
Chiar când am început să mă obișnuiesc cu acțiunea, orașul și locuitorii, fără vreo explicație sau vreo legătură directă, King ni-l prezintă pe Luke Ellis – un copil super deștept (mult prea deștept pentru binele lui – așa cum o să fie descris mai târziu de unul dintre angajații institutului). După lungi discuții cu directorul școlii și părinții lui Luke, aceștia ajung la un plan care ar putea funcția pentru ca Luke să meargă direct la Universitate unde chiar ar putea învăța ceva nou, așa cum toți copiii de 12 ani își doresc.
Vezi și 7 recomandări cu filme de dragoste de văzut în cuplu
Din păcate, în aceste planuri nu sunt incluse răpirea lui Luke și uciderea părinților lui. Nici măcar atunci când se trezește într-o cameră care arată la fel ca a lui, doar că acesteia îi lipsesc ferestrele, iar când iese pe ușă găsește un hol cu alte camere și cu alți copii de vârsta lui. Îi ia ceva timp până acceptă ideea că a fost răpit, până prinde încredere în ceilalți copii și până află că aici este Institutul.
La Institut sunt aduși copii mici care au puteri speciale, cum ar fi telepatia și telekineza. Aceștia sunt supuși testelor și experimentelor. Dacă sunt cuminți primesc token-uri pe care le pot folosi la aparatul cu mâncare și băutură, iar dacă nu sunt cuminți, sunt bătuți. După un timp sunt trimiși în Back Half, iar de acolo nu se mai știe nimic de ei. Angajații institutului, în special doamna Director Sigsby le promite că la sfârșit vor fi trimiși acasă, cu memoria ștearsă ca să nu-și amintească că au fost vreodată acolo și vor fi returnați părinților lor, care sunt în viață.
Impresii despre cartea Institutul de Stephen King
Prima nelămurire pe care am avut-o încă de la începutul cărții a fost ce legătură are Tim Jamieson cu Luke Ellis, ceilalți copii și Institutul? Pe urmă am și uitat de Tim și m-am axat pe Luke și Institutul. Oare vor evada vreodată de acolo? Vor evada toți? Va supraviețui Luke în Back Half? A fost un moment când m-am întrebat dacă ce trăiește Luke acolo este chiar real. Aceste mici curiozități au deschis atâtea posibile variante încât uitasem să mă axez pe poveste și am fost lovit de final ca de Marele Zid Chinezesc.
Stephen King are zeci de cărți publicate și știe ce-i trebuie cititorului ca să fie atent și când să-i fure acadeaua, așa cum a făcut și în cartea Institutul. Eram atât de comod de ritmul lecturii mele când deodată mă duce în altă parte, într-un loc mai întunecat unde zeci de copii sunt ținuți ostatici și li se fac experimente pentru ceea ce pare a fi binele lumii.
I recognize terror as the finest emotion and so I will try to terrorize the reader. But if I find that I cannot terrify, I will try to horrify, and if I find that I cannot horrify, I’ll go for the gross-out. I’m not proud.
Stephen King
Stephen King a lucrat la conturul cărții The Institute în urmă cu două decenii, pe vremea când scria despre personaje asemănătoare. În martie 2017 a început să lucreze la carte și s-a gândit la ea nu ca la o carte horror, ci la o poveste despre rezistență.
I wanted to write about how weak people can be strong.
Stephen King
Ce așteptări să-ți faci
Cât de mult te va satisface cartea Institutul depinde doar de așteptările tale, ca cititor. Dacă ai fost atras, ca și mine de descrierea de pe carte în care scrie că băieții buni nu câștigă întotdeauna, factorul lipsă care plutește în așa zisa luptă dintre bine și rău, dar și misterul care se află în spatele institutului, cine îl guvernează din umbră și cine îl sponsorizează de atâția zeci de ani, înseamnă că îți va place și ție cartea. Însă, dacă ești un obsedat de detalii, de viața extrem de detaliată a personajelor și a Universului, locurilor și practic orice lucru pe care King îl menționează, iar este posibil să-ți placă și să nu mai lași cartea din mână până la final.
Eu am citit recenzii despre The Institute la scurt timp după ce a apărut și nu a mai durat mult până am cumpărat-o de pe Amazon cu 1-click ordering (vezi varianta în engleză). Am citit-o pe Kindle-ul meu și ultimele 200 de pagini le-am devorat. Foarte mulți își dau cu părerea despre carte că este cea mai bună carte a lui Stephen King de până acum, dar și cea mai horror poveste a lui. Eu sunt de părere că până nu o citești nu poți fi niciodată sigur.
Eu nu cred ca as fi dus la bun sfarsit cartea :))). Am nevoie de ceva mai vesel!
Eh, daca te ambitionezi poti sa reusesti, doar ca Stephen King si veselia…nu prea :)))
Ieri am terminat cartea.
Este comparată cu IT de cei de la Publishers Weekly, dar nu se pot compara. IT este undeva sus, departe.
Părerea personală: e o carte bună ,dar păcătuiește printr-un mic mare defect, zic eu. Citind simțeam si eu un bazait ( nu cel din Institut!!), era ceva ce deranja. Apoi mi-am dat seama: Institutul în sine nu pare credibil… Camere video vechi, fără senzori la garduri, cu acces la internet pentru copiii cărora le-ai ucis părinții ( chiar, răpești niște copii superdotați si le dai acces la net?) Desfășori o activitate care îți garantează pedeapsa capitală și tu o lălăi nepăsător?Explică la un moment dat prin lipsa fondurilor ( dar mai incolo aflam ca se cheltuie milioane anual cu acele persoane de interes/sprijin din toata tara.) intr-o tara in care programele negre, secrete sunt la ordinea zilei. Daca ar fi fost o chestie organizata de o entitate criminala , poate mai mergea. Dar aflam ca este un program guvernamental, cu un scop aparent nobil.. WTF? Si tii copiii în condiții inumane? Cu doar 2,3 doctori dubioși? Deci, nu prea sună credibil…
Subscriu la cele comentate anterior. În opinia mea, o carte „calduță” dar de necomparat cu IT, The Shining sau chiar cu Mobilul, de exemplu. O acțiune ușurică, cu accent pus pe efecte vizuale și nu pe verosimilitatea poveștii. Se înțelege că țintele umane care trebuiau manipulate nu sunt doar din S.U.A. ci și din alte țări. dar, la un moment dat se poveștește că există astfel de institute și în țări nu neaparat prietene. Și atunci apare întrebarea: dacă copiii institutului din țara mea atacă ținte dintr-o altă țară inamică, acest lucru nu poate fi făcut și de inamic cu personalitățile din țara mea?
Practic situația descrisă în carte este similară cu cea a deținerii, de mai multe state, de arme nucleare. Eu nu le folosesc împotriva ta pentru ca tu să nu le folosești împotriva mea. Mai clar, țările inamice puteau deține asemenea copii doar pentru apărare și nu pentru a ataca ținte străine, de teama retorsiunii.