Nu sunt un cititor înrăit, nu citesc zilnic – nu că nu mi-aș dori, doar că timpul nu îmi permite și această plăcere. Însă atunci când citesc îmi aleg cărțile pe sprânceană. Așa se face că am citit, iar acum recomand cartea Frumoasele adormite de Stephen și Owen King.
M-am felicitat singur după ce am terminat de citit Frumoasele adormite, adică un cărțuloi de 800 și ceva de pagini cu o imensitate de personaje. A fost destul de dificilă, dar a meritat.
Nu văd ce rost mai are să trăim într-o lume fără femei. Și mă gândesc că poate toată povestea asta este menită să ne pună la încercare dragostea noastră pentru ele, devotamentul nostru pentru ele.”
Citat din Frumoasele adormite
Rezumatul cărții
Așa cum poți ghici din descrierea de pe spatele cărții, în Frumoasele adormite este o luptă pentru femei. O luptă pusă intenționat la cale de o femeie ce îi joacă pe bărbați, pe care deget dorește ea. Lupta pe care bărbații o duc este așa cum Evie Black se aștepta, în singurul mod prin care, conform așteptărilor lui Evie, bărbații pot ajunge la un deznodământ.
Desigur că în această luptă există și bărbați (deși e mult spus bărbați), care știu ei ce este de făcut și cum. Unii le dau foc femeilor care sunt învelite în coconi și descoperă o altă față a femeii – una imposibil de oprit, mai sunt unii slabi de inimă și aleg varianta glonțului pentru că nu pot trăi fără soțiile lor, dar mai există și acel, rar și încăpățânat gen de bărbat ce înțelege și este dispus să riște cu propria viață pentru o idee, o iubire – toate femeile.
Acesta era sfârșitul poveștii. Atunci când mureai acolo, mureai și aici. Bărbații le alungaseră din lume – le alungaseră din două lumi. Bărbații. Nu aveai unde să te ascunzi de ei.
Citat din Frumoasele adormite
Vezi mai multe cărți scrise de Stephen King
Această luptă între bărbați nu garantează și victoria, pentru că femeile au și ele de ales. O fi titlu cărții Frumoasele adormite, dar aceste frumoase primesc dreptul la alegere. Dacă una și doar una singură decide că nu dorește să revină înapoi în lumea unde era bătută și tratată cu mult sub nivelul de egalitate în casă, păi totul pica și nici o femeie nu putea să revină la viața anterioară.
Acea nouă lume sau Orașul Nostru așa cum fusese botezat de noii locuitori, era o lume doar a femeilor. Desigur, în curând urma să existe și bărbați – copii, iar aceștia urmau să primească educația necesară ca să nu mai existe vreodată vreo femeie bătută și să ajungă în situația lor – să fie dispuse să renunțe la tot pentru o nouă lume.
Note personale
Mi-a plăcut să văd în Frumoasele adormite de Stephen și Owen King această tranziție de la ficțiune către ceva normal din rutina noastră zilnică.
Pentru că mi-am făcut un obicei să încep mai multe cărți, am citit mult timp din Frumoasele adormite. Citeam câteva capitole de fiecare dată când prindeam ocazia și eram obișnuit să descopăr ceva nou din poveste. Ca și cum m-aș fi uitat la un episod nou dintr-un serial care are mai multe sezoane. Acum, când am terminat-o a început să mi se facă dor de povestea cărții. Atât de mult mă obișnuisem cu povestea din Frumoasele adormite.
Mai târziu, după ce se vor fi risipit fumul și gazele lacrimogene, se vor plăsmui zeci de legende despre bătălia pentru Penitenciarul de Femei din Dooling, toate diferite, majoritatea contradictorii, adevărate în anumite aspecte, false în altele. Odată ce este declanșat un conflict de o asemenea gravitate – o luptă pe viață și pe moarte, realitatea obiectivă se pierde repede în fum și zgomote.
În plus, muriseră mulți dintre participanții care ar fi putut să relateze cum au văzut ei lucrurile.
Citat din Frumoasele adormite
Am fost atât de cuprins în povestea din Frumoasele adormite încât n-am mai avut timp să mă gândesc la scenarii posibile, la un sfârșit pe care să-l ghicesc. Am fost puțin dezamăgit de final, dar cred că mai degrabă surprins. Nu l-am văzut venind. Poate că bărbații eroi ar fi meritat, măcar un happy end.
Lasă un răspuns