Eu am cumpărat sticla de Molly’s Irish Cream mai mult din curiozitate, pentru că mă săturasem de Baileys și voiam o variantă mai puțin cunoscută. E un lichior irlandez de 17% alcool, produs de Terra Spirits & Liqueurs, o firmă de familie din Bailieborough, comitatul Cavan – aceeași zonă unde se producea cândva Baileys, înainte ca fabrica să treacă la actualii proprietari.
L-am turnat într-un pahar simplu, pe blat, lângă motanul care dă din cap neobosit, și primul lucru pe care l-am observat a fost culoarea: bej deschis, uniform, fără urmă de separare. Asta contează, pentru că un Irish cream care se brânzește sau are cocoloașe e semn că s-a stricat.
La gust, mie mi se pare mai dulce și cu accent mai puternic pe ciocolată decât Carolans, pe care l-am băut și am scris acu ceva vreme. Dacă Carolans are un profil mai whiskey-forward, cu note de miere, Molly’s Irish Cream stă mai aproape de Baileys ca stil – smântână proaspătă, whiskey irlandez, alcool și arome naturale de ciocolată, toate topite într-o textură groasă, aproape de desert lichid.
Întrebarea pe care mi-am pus-o e simplă: merită diferența de preț față de Baileys sau e doar o copie ieftină? Din ce am băut eu, nu e o copie – e o rețetă diferită, mai dulce, mai puțin subtilă, dar corectă pentru banii dați.
Cel mai bine mi se pare că se bea în trei feluri:
- Simplu, cu gheață, ca digestiv de seară
- Turnat peste o cafea neagră fierbinte, unde se topește frumos și înmoaie amăreala
- Sau ca ingredient într-un tiramisu rapid, în locul unei părți din mascarpone – aici Molly’s Irish Cream chiar face diferența față de o cremă simplă.
Un lucru pe care trebuie să-l recunosc: nu l-aș pune înaintea lui Baileys într-un test orb serios, dar la diferența de preț dintre ele, Molly’s rămâne o alegere onestă, nu un compromis dureros.
Nu știu dacă o să-l recumpăr curând, dar sticla asta, în timp ce-l savuram uitându-mă pe geamul spre casele din Grivița, mi-a confirmat un lucru: un Irish cream bun nu trebuie neapărat să coste cât unul premium ca să merite băut.
Lasă un răspuns