ccbogdan

la o cafea cu bogdan

Impresii despre cartea Rebecca – Daphne du Maurier

By Lasă un comentariu

Noaptea trecută am visat că am fost din nou la Manderley…

Nu am avut așteptări foarte mari când m-am hotărât să citesc Rebecca, însă pentru mine, primul rând a fost suficient. De la primul rând am știut că o să-mi placă. Însă cine ar fi știut că voi ajunge aici? Să laud o carte pe care du Maurier a publicat-o în 1938. Mi se pare că Netflix a făcut un film destul de recent după Rebecca. Este a treia ecranizare după romanul Rebecca.

Vă previn încă de la început. Marea majoritatea vor dori să citească acest roman clasic, dar va trebui să aveți în minte un obiectiv clar cu scopul lecturii. Puteți să citiți despre una dintre cele mai frumoase povești de dragoste, un roman plin de mister unde finalul, ca și începutul de altfel, este pe cât de vag pe atât de fermecător sau puteți face parte din marea majoritate care numesc această operă de artă – un roman gotic și pe urmă să treceți la următoarea carte.

Începutul poveștii

Naratoarea, care este fără nume, își începe povestea relatând din amintiri. Prima amintire începe din Monte Carlo, la un hotel luxos unde este companion pentru o americancă bogată. Acolo îl întâlnește pe Maxim de Winter, omul care deține Manderley și care a devenit recent văduv.

Între cei doi se înfiripă o legătură subțire, dar frumoasă. Când naratoarea este nevoită să părăsească hotelul, primul lucru pe care îl face este să se ducă la Maxim să-i dea de veste, iar acesta o cere de nevastă. Aflându-se sub vraja lui și acționând din impuls, acceptă și devine doamna de Winter. Începând din acel moment vor locui la renumitul Manderley.

Există o diferență destul de mare de vârstă între cei doi, acesta fiind unul din motivele pentru care vor atrage disprețul oamenilor. La Manderley, doamna de Winter nu prea reușește să se acomodeze și gândurile interminabile despre dacă și nu cred că… sau altele asemănătoare, o transformă într-o țintă ușoară pentru doamna Danvers, femeia care are grijă ca Manderley să funcționeze cum trebuie.

Rebecca este fosta doamna de Winter, iar actuala doamnă nu reușește să treacă peste acest aspect. O găsește pe Rebecca în orice. O simte în scaunul din bibliotecă unde a stat în fiecare dimineață și a scris sau citit scrisori. Se lovește de ea când primește o haină de ploaie de la un servitor și o anunță că îi aparținea fostei doamne.

Partea plictisitoare

Doamna Danvers care îi era loială lui Rebecca, are grijă să-i facă viața dificilă la Manderley, iar prin stângăcia ei, alte peripeții apar. Partea plictisitoare după părerea mea este cam pe aici pentru că, deși multe evenimente se întâmplă pe parcurs, acestea pălesc în fața gândurilor doamnei de Winter.

Multe și interminabile gânduri care se dovedesc irelevante, dar o femeie slabă nu are altceva. Se creează multe scenarii în mintea ei de femeie nesigură, mai multe decât evenimentele propriu-zise. Însă, talentul lui du Maurier la literatură m-a ajutat să trec cu bine prin aceste momente ce păreau interminabile.

Puteți cumpăra cartea de pe Amazon de aici, în format audio sau pentru kindle.

Finalul

Toată viața lor de când au ajuns la Manderley se învârte în jurul fostei doamne de Winter. Iar spre final se descoperă că nu a murit așa cum s-a presupus cu un an în urmă. Această nouă descoperire le dă peste cap viața (dar ce a devenit mai fascinant) și flacăra dragostei recent reaprinsă împreună cu noua doamnă de Winter, mai puternică și sigură pe ea, ca niciodată.

Impresii finale – Rebecca, Daphne du Maurier

Ce a început ca un roman de dragoste și ca să se noteze, nu l-am văzut nici o secundă ca unul în stil gotic, a devenit una din cărțile mele favorite. Dar va fi întotdeauna după dragostea frumos povestită de Garcia Marquez.

Talentul lui du Maurier m-a făcut să trăiesc în acel loc pe tot parcursul lecturii. Viața legendară trăită la Manderley cu librăria, geamul la care Maxim a stat aproape toată povestea și mirosul florilor din grădină. Nu ai cum să le uiți, nu după o astfel de descriere inegalabilă.

Mai multe cărți scrise de Daphne du Maurier

Ce nu mi-a plăcut cam până la sfârșitul cărții, a fost caracterul slab al doamnei de Winter. Nu avea curajul să dea ordine la servitori, nu avea curajul să vorbească la telefon. Avea gânduri interminabile despre dacă și parcă. O femeie slabă, fără caracter și fără curaj. Dar spre final a devenit altă femeie.

S-a lăsat în brațele unui bărbat pe care puțin îl cunoștea și a acceptat să-i fie soție. Au avut nevoie de n întâmplări care aproape că i-au despărțit și numai de una care i-au reunit.

Ce este de notat, că acest roman poate fi citit în multe feluri. Ori te uiți la povestea frumos conturată sau la mesajele ascunse printre rânduri. De exemplu, la final, când aparent doamna de Winter își regăsește dragostea, în realitate ea a schimbat un rol de companion pentru un altul. Ea trăiește dragostea, dar este singura.

Rebecca este o lectură memorabilă și o operă de artă. Sunt sigur că multe fete se vor regăsi în această poveste.

Abonează-te ca să rămâi la curent cu cele mai noi articole

Urmărește CCBogdan pe Google News
Vezi oferta cărții

Drumul spre Manderley se așterne în fața noastră. Nu era nici o lună. Cerul de deasupra capetelor noastre era negru ca cerneala. Dar cerul de la orizont nu era deloc negru. A fost împușcat cu purpuriu, ca un strop de sânge. Și cenușa sufla către noi cu vântul sărat din mare.

Mai multe articole despre cărți:

Reader Interactions

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *