Recent am fost în situația de a-mi lua rămas bun de la o persoană bătrână care urma să plece din țară. Ce nu am realizat pe moment a fost detaliul că acela era ultima dată când aveam să o mai văd.
Vă recomand să faceți acest exercițiu de empatie. Puneți-vă în locul meu în toata această poveste, dar acționați în funcție de caracterul vostru și persoana de la care vă luați adio. Este acel gen de adio pentru ultima oară.
Ea mă cunoaște de când eram mic copil, practic aș putea spune că ne știm de o viață. Au dus o viață bună și foarte decentă, chiar dacă copiii lor au fost foarte departe. Sărim puțin în viitor unde ea rămâne singură, soțul ei moare.
Femeie bătrână, singură și cu multe probleme de sănătate. Are de ales un azil de bătrâni aici, în București sau să meargă la copii (în altă țară, continent). Oricât de mult îi va lipsi locul unde a stat mare parte din viață a făcut alegerea rațională. Acolo va avea parte de un tratament mai bun, modern, plus familia aproape.
Dar revin cu problema: cum vă luați adio de la cineva despre care știți că va pleca din țară. Eu nu am știut pe moment. A vândut tot aici. Este bătrână și cu multe probleme de sănătate. Deci pot fi 1, 5 sau poate chiar 20 de ani până moare. Cum vă luați adio de la persoana care vă cunoaște de mici și știți că acela este ultimul moment când mai stați față în față, cu șanse mari ca ea să moară înaintea voastră? Ce îi spuneți? Îi vorbiți cu recunoștință sau pur și simplu dați din cap respectos și plecați?
Poate nu… iti iei ramas bun? Lasi portita ca ajungi in tara aia?!
Într-un timp atât de scurt și în US…cam dificil, dar ai dreptate, nu și inposibil 😊