Am pierdut ore din viață pe DN1, în coada spre Aeroportul Otopeni. Nu exagerez și nu vorbesc teoretic – vorbesc din mașină, blocat bară la bară, uitându-mă cum se apropie ora unui zbor pe care mă rugam să-l prind. Așa că atunci când am văzut că s-au depus ofertele pentru noul drum expres care leagă Autostrada A0 de aeroport, prima mea reacție n-a fost entuziasm. A fost: „să-l văd și pe ăsta gata, și apoi vă cred”.
Hai să-ți spun ce se întâmplă, de ce contează pentru oricine intră sau iese din București pe la nord, și de ce sunt în același timp și ușurat, și sceptic.
Ce s-a anunțat, pe scurt
S-au depus 15 oferte pentru construirea drumului de legătură dintre Autostrada A0 București Nord și viitorul Terminal 2 al Aeroportului Internațional Henri Coandă. Contractul are o valoare estimată de peste 450 de milioane de lei, iar drumul în sine e scurt – în jur de 2,5 kilometri de drum expres plus vreo 7,5 kilometri de bretele de legătură și pasaje peste DJ 200B și peste A0.
Cifra care contează cu adevărat e alta: oficialii spun că noua conexiune va reduce la două minute un drum care acum, pe rețeaua existentă, îți mănâncă aproape 20 de minute pe o distanță de 16-20 de kilometri. Dacă chiar iese așa, e diferența dintre a ajunge relaxat la check-in și a alerga prin terminal cu bagajul după tine.
Termenul de execuție anunțat e de 30 de luni – 6 luni de proiectare, 24 de luni de lucrări. Țineți minte cifra asta, mă întorc la ea mai jos, pentru că aici începe partea în care îmi pun pălăria de sceptic.
De ce calvarul de pe DN1 e mai rău decât crede lumea
Cine n-a stat în traficul ăla crede că e vorba doar de oamenii care merg la avion. Nu e. Și aici e nuanța pe care n-o prinde nicio știre oficială, dar pe care o vede oricine conduce zona zilnic.
DN1 spre nord e bară la bară în fiecare după-amiază, cam de pe la 3-4 până pe la 5-6 seara. Iar dacă te uiți cine stă în coada aia, doar un sfert merge spre aeroport. Restul sunt oameni care au terminat programul în București și se duc acasă – în Otopeni, Tunari, Balotești, Corbeanca, toată centura de localități în care s-a mutat jumătate din clasa de mijloc a Bucureștiului în ultimii zece ani. Orașul s-a revărsat în afara lui, dar drumurile au rămas aceleași.
Rezultatul? Dacă tu vrei doar să prinzi un zbor, ești obligat să stai la rând împreună cu tot exodul de seară spre suburbii. Nu împărți drumul cu alți călători grăbiți, ci îl împarți cu naveta unui oraș întreg. Asta transformă un drum de 20 de minute într-o loterie de 45-60.
De-asta drumul expres dinspre A0, dacă se face, contează mai mult decât pare din comunicatul de presă. Nu doar că scurtează distanța – scoate traficul de aeroport din fluxul de navetă. Cine vine de pe autostradă intră direct în terminal, fără să se mai amestece cu coloana spre case. Ăsta e câștigul real, nu cei doi kilometri în sine.
Eu am ajuns să fug de DN1 cu totul
Am scris cândva, într-un articol despre cum am petrecut un weekend la Roma, că am luat trenul din Gara de Nord direct spre aeroport, ca să nu mă bat cu traficul. N-a fost o alegere romantică, ci a fost o capitulare. Ajunsesem să prefer orarul fix și uneori incomod al trenului în locul incertitudinii totale a DN1, pentru că trenul, oricât de imperfect, măcar nu stă în ambuteiaj.
Faptul că un bucureștean ajunge să alterneze între tren, rute ocolitoare prin Otopeni oraș și ieșiri pe centură doar ca să evite 16 kilometri de drum național spune tot despre cât de prost gândit a fost accesul la cel mai important aeroport al țării până acum.
Partea în care nu mă entuziasmez
Acum, vestea bună are un asterisc mare. De fapt, mai multe.
Asteriscul unu: licitația a mai fost suspendată o dată. Procedura a fost contestată mai devreme în acest an de una dintre firmele participante, iar dosarul a ajuns la Consiliul de soluționare a contestațiilor. La proiectele de infrastructură din România, contestațiile nu sunt excepția, ci regula. Fiecare licitație mare adună contestatari, fiecare contestație adaugă luni. Cele 30 de luni anunțate sunt, în practică, un punct de plecare optimist, nu un termen.
Asteriscul doi, și ăsta e cel mai absurd: drumul duce spre un terminal care nu există. Drumul expres e gândit ca acces pentru viitorul Terminal 2. Numai că Terminalul 2 e încă în fază de proiectare – contractul pentru proiectare a strâns niște oferte, dar nici până acum nu s-a semnat nimic ferm. Cu alte cuvinte, riscăm să avem un drum nou-nouț care se oprește elegant în câmp, așteptând ani de zile o clădire care abia se desenează pe hârtie.
Asteriscul trei: nu e singurul șantier din zonă. În paralel se construiește și Magistrala 6 de metrou, care va lega Gara de Nord de aeroport, trecând fix prin zona Bucureștii Noi, plus Băneasa și Piața Presei. Pe hârtie, minunat. În practică, lucrările la stația de metrou Otopeni au transformat deja DN1 într-un coșmar, localnicii spun că „au albit pe străzi”, iar autoritățile recomandă pur și simplu să-ți calculezi cu atenție ora de plecare dacă ai un zbor. Deci, momentan, înainte să se rezolve traficul, el se înrăutățește.
Ce cred eu că o să se întâmple de fapt
Vrei predicția mea sinceră, de om care a văzut destule promisiuni de infrastructură în Bucureștiul ăsta? O să iasă bine. Cândva. Dar nu în 30 de luni, și aproape sigur nu înainte de Terminalul 2.
Scenariul realist e cam așa: contestații care întind licitația spre 2027, lucrări care se lungesc dincolo de termen, și un drum expres care se termină probabil prin 2029-2030 – fix la timp ca să stea gol o vreme, până se prinde și terminalul din urmă. Între timp, metroul M6 o să fie probabil soluția care chiar schimbă jocul, dacă reușesc să rezolve finanțarea pe segmentul de nord.
Dar, și spun asta fără ironie – mai bine se face decât nu. Accesul la Otopeni e o rușine de ani de zile, și orice proiect care atacă problema, oricât de întârziat, e mai bun decât încă un deceniu de bară la bară. Doar că, până se taie panglica, eu tot trenul din Gara de Nord o să-l iau.
Tu cum te descurci cu drumul spre aeroport?
Dacă pleci des din Otopeni, sigur ai sistemul tău: ora la care nu te prinde traficul, ruta ocolitoare prin oraș, trenul, sau pur și simplu rugăciunea de pe DN1. Spune-mi în comentarii cum faci tu. Mă interesează, pentru că din experiențele astea adunate iese o hartă mult mai bună decât orice comunicat oficial.
Iar dacă te pasionează ce se construiește și ce se strică în Bucureștiul ăsta, mai am și alte articole despre oraș – pentru că, na, despre asta scriu de ani de zile: orașul real, văzut de la firul ierbii.
Lasă un răspuns