În recenzia de față am să expun câteva motive simple pentru care merită să citești biografia lui Napoleon: viață, moștenire, imagine: o biografie de Alan Forrest. Sunt o gălăgie de cărți scrise despre Napoleon – omul care aproape a reușit să îngenuncheze tot continentul Europa, dar sincer îți spun că în cartea lui Alan Forrest o să înțelegi perfect cine a fost Napoleon și cum a ajuns împăratul Franței.
Scurte impresii despre biografia făcută de Alan Forrest
Sunt sigur că există cărți mult mai bine scrise decât aceasta și de istorici mult mai mari, dar dacă nu cauți să îți dai doctoratul despre cine a fost Napoleon Bonaparte, nu ai nevoie de mai mult de atât. În cartea lui Alan Forrest despre Napoleon, fiind prima pe care o citesc despre fostul împărat al Franței, am reușit să-i înțeleg măreția și metodele prin care a ajuns la putere.
Se vede din scrisul lui Alan Forrest că acesta îl idolatrizează pe Napoleon și sunt sigur că nu a schimbat istoria doar ca să dea bine pe foaie. Chestia cu istoricii mari este că deși spun adevărul, nu o fac într-un mod în care subiectul să pară erou, deși este. Alan Forrest mi l-a pus pe Napoleon în lumina în care am avut nevoie ca eu să înțeleg cine a fost Napoleon, ce și cum a făcut ca să ajungă la putere și cel mai important: de ce?
Să citești o biografie scrisă de cineva care nu-l place pe subiectul cărții este ca și cum te uiți la un meci în care joacă Naționala României de fotbal dar comentatorii sunt străini.
Informații generale despre Napoleon Bonaparte
Napoleon s-a născut la 15 august 1769, în Ajaccio, Corsica. Fiind fiul unui avocat, Napoleon a urmat o carieră militară pe profil de ofițer de artilerie. Micile bătălii interne l-au ridicat ușor ușor în grad, dar niciodată nu a fost întâmplător, pentru că Napoleon a știut ce prieteni să-și facă și cum să se folosească de ei. Avea grijă constant ca presa să scrie despre victoriile lui, iar mai marii generali nu au avut de ales decât să-l promoveze, pentru că lumea îl adora, corect?
În 1799 el a ajutat la lovitura de stat în urma căruia a fost numit Prim Consul. Detaliul interesant este că el nu a fost niciodată prima opțiune pentru acest post, însă a avut grijă să fie singura soluție accesibilă planului.
Vezi recenzii pentru mai multe cărți de istorie
Geniul militar
A purtat multe bătălii glorioase pe care presa le exagera în detalii de fiecare dată, iar atunci când ieșea șifonat, ca în expediția din Egipt, Napoleon a avut grijă ca presa să-l scoată victorios, chiar dacă el s-a întors cu coada între picioare și doar cu o parte din oamenii cu care plecase. Totul la Napoleon s-a bazat pe carisma lui, pe obsesiile și pe hotărârile greu de domolit. Orice plan pe care îl concepea minuțios, avea grijă să-l ducă la îndeplinire într-un fel sau altul, iar el se asigura că parizienii să primească constant veștile despre victoriile lui cele mai recente de pe fronturi.
Napoleon Bonaparte a fost omul care a îngenuncheat un continent liniștit. Singurul Imperiu care i-a pus bețe în roate a fost Imperiul Britanic, dar Napoleon a fost oprit doar în urma unei alianțe puternice. Mai avea puțin și cucerea și Rusia, doar că nu a prevăzut niciodată frigul ca un impediment, iar rușii s-au folosit de asta în favoarea lor. Rușii au preferat chiar să elibereze un oraș întreg și să-l lase pradă armatei lui Napoleon doar ca să tragă de timp pentru că în cele din urmă aceștia aveau să înghețe de frig, la propriu.
Ce a rămas în urma lui Napoleon
A fost Napoleon Bonaparte un dictator? Foarte posibil, dar nimeni întreg la minte nu-i contestă geniul militar. Deși au trecut mai bine de 2 secole de la încoronarea lui Napoleon ca împărat al Franței, încă se mai vorbește de faptele lui mărețe și o mare parte din legislațiile administrative și judiciare din Europa au la bază aceeași fundație pe care Napoleon a impus-o după ce a fost încoronat. Inclusiv Arcul de Triumf din Paris a fost construit în memoria victoriilor lui Napoleon.
Exilul lui Napoleon a fost cel mai trist capitol pe care l-am citit vreodată. Să văd cum un mare conducător este trimis la colț în timp ce o bună parte de oameni îi așteptau întoarcerea Împăratului lor. A evadat o dată de pe insulă și a încercat el ceva, dar au fost prea mulți care se săturase de el și nu a reușit să rămână definitiv.
Exilul lui Napoleon de pe insula Sfânta Elena a fost locul și momentul în care și-a scris memoriile, dar și locul unde a murit la data de 5 mai 1821. Citesc pe vastul internet că cele mai noi cercetări făcute pe câteva șuvițe de păr ale lui Napoleon arată că acesta a fost otrăvit încet pe o durată lungă de timp.
Versuri scrise în memoria lui Napoleon Bonaparte
Au fost multe versuri scrise în memoria lui Napoleon și speranța că acesta să se întoarcă la putere, dar cel mai cântat a fost un poem compus de Béranger cântat cu forță și pasiune. În anii 1810-1820, titlul nu mai necesita nici o explicație suplimentară: Nu a murit.
Noi toți, soldații, știm că din a sa închisoare
O navă l-a luat în miez de noapte;
De-atunci, prin patria iubită, pe soare sau ninsoare,
Umblă de unul singur, deghizat și pus pe fapte.
El este călărețul obosit, cu ochi în care vezi speranța,
Sau acel braconier ce în păduri se-ascunde, hăituit.
El este, poate; a venit ca să salveze Franța!
O, Doamne, e adevărat! Nu a murit!
Pierre-Jean de Béranger
Lasă un răspuns