Fac drumul pe A7 București Focșani cam o dată pe lună. Socrii stau lângă Focșani, așa că traseul spre Moldova pe autostradă a ajuns să-mi fie mai familiar decât unele străzi din propriul cartier. Și, după ce l-am tot bătut cu mașina în ultimile luni, am ajuns la o concluzie pe care n-o prea auzi în laudele generale despre autostradă: partea grea nu e A7. Partea grea e cum naiba ieși din București ca să ajungi la ea.
Pentru că autostrada Moldovei, odată ce ești pe ea, e o plăcere. Dar bătălia adevărată se dă pe primii 25-30 de kilometri, în interiorul și la marginea Capitalei. Acolo se decide dacă drumul tău începe relaxat sau nervos. Și tocmai despre asta vreau să-ți scriu azi, ca un om care chiar face naveta, nu ca unul care a mers o dată și s-a extaziat de peisaj.
Adevărul incomod: pe A7 București Focșani, greul e ieșirea din oraș
Hai să spunem lucrurilor pe nume. Cei peste 240 de kilometri de autostradă până spre Adjud sunt confortabili, rapizi, exact ce ne-am dorit ani de zile. Dar autostrada nu începe de la ușa blocului tău. Între tine și primul kilometru de A7 stau ieșirea din oraș, centura și legăturile dintre ele — adică fix zonele unde infrastructura românească se împiedică mereu.
E aceeași poveste pe care am tot scris-o: facem autostrăzi mari și frumoase, dar uităm de racorduri, de intrări și de ieșiri. Am detaliat calvarul ăsta de acces din nordul Capitalei în articolul despre drumul expres A0–Aeroportul Otopeni, și tot despre logica centurii am scris pe larg în articolul despre A0. Călcâiul lui Ahile al oricărui drum spre Moldova e exact aici, la ieșire.
Așa că, în timp, mi-am construit trei rute pe care le rotesc în funcție de oră, de trafic și de starea DN1-ului. Ți le dau pe toate.
Ruta 1: Otopeni → A0 → A3 → A7
E ruta „de manual”, cea pe care o folosesc când plec relativ devreme și traficul spre nord nu e încă sufocant.
Ies prin Otopeni, prind drumul expres către A0 (centura nouă), de acolo mă racordez la A3 și apoi la A7. E cea mai curată variantă pe hârtie: mergi aproape tot timpul pe infrastructură rapidă, fără să te chinui prin oraș. Despre bucata asta de acces am scris pe larg în articolul cu drumul expres — e exact soluția care mi-a rezolvat, în mare parte, chinul de pe DN1.
Avantajul: dacă prinzi fereastra bună de trafic, e cel mai rapid și mai puțin obositor traseu. Dezavantajul: te expune direct traficului de navetă din zona Otopeni–DN1, iar dacă pleci în vârf de oră, exact aici te împotmolești, chiar înainte să apuci să te bucuri de autostradă.
Ruta 2: Centura veche → A3 → A7
A doua variantă, cea pe care o aleg când vreau să evit zona DN1–Otopeni, dar nu am condiții de trafic dramatice.
Ies pe centura veche a Bucureștiului și mă racordez la A3, apoi la A7. Problema centurii vechi o știu și am mai scris despre ea: trebuie învârtit prin sensuri giratorii și bretele de te plictisești, cum spuneam în articolul despre A0. Nu e cea mai elegantă ieșire din oraș, dar are avantajul că ocolește câteva dintre punctele fierbinți din nord.
Când o prefer: la trafic mediu, când DN1-ul e aglomerat, dar nu blocat. Când o evit: în orele de vârf, pentru că sensurile giratorii de pe centura veche devin ele însele niște mici capcane.
Ruta 3: Arcul de Triumf → Șos. Pipera → Emil Racoviță → A3 → A7 (ruta de avarie)
Asta e ruta mea de rezervă, cea pe care puțină lume o pomenește, și pe care o scot din mânecă atunci când situația din nord e dezastruoasă.
O folosesc când Băneasa și DN1 sunt complet sufocate sau când e vreun accident care blochează tot fluxul spre Otopeni. Iar cu lucrările de la metrou către aeroportul Otopeni, asta se întâmplă mai mereu. Plec de la Arcul de Triumf, o iau pe Șoseaua Pipera, ies prin Emil Racoviță din Pipera și mă racordez la A3, apoi la A7. Practic, ocolesc pe la est artera DN1 și tot ambuteiajul ei clasic.
Avantajul e clar: eviți gâtuirea de pe DN1 atunci când acolo e prăpăd. Dezavantajul, la fel de clar: Pipera are propriul ei trafic infernal la anumite ore, mai ales dimineața și după-amiaza, când toată corporatimea intră sau iese. Deci e o rută de nișă, bună exact în situația pentru care o țin: când alternativele sunt și mai rele.
Verdictul: care rută, în ce condiții
Ca să nu te pierzi în detalii, uite harta mea decizională, așa cum o aplic eu de fiecare dată înainte să plec:
- Pleci dimineața devreme, trafic lejer: Ruta 1 (Otopeni → A0 → A3). Cea mai rapidă și mai curată.
- Trafic mediu, DN1 aglomerat dar nu blocat: Ruta 2 (centura veche → A3). Ocolești punctele fierbinți din nord.
- DN1 blocat, accident, haos total în Băneasa: Ruta 3 (Pipera → Emil Racoviță → A3). Ruta de avarie, cu grija la traficul din Pipera.
- Weekend: contează mai puțin care variantă alegi — traficul de navetă lipsește, așa că merg de obicei pe Ruta 1, din inerție.
Secretul, după luni de drum pe A7 București Focșani, e că nu există o rută „cea mai bună” în absolut. Există ruta potrivită pentru ora și ziua în care pleci. De-aia le țin pe toate trei în cap.
A7 în sine, pe scurt, cu ochi de navetist
Odată ce ai scăpat de București și ești efectiv pe autostradă, lucrurile se liniștesc. Autostrada Moldovei chiar e o realizare bună — rulezi relaxat, cu viteză constantă, ceea ce acum câțiva ani părea science-fiction pe direcția asta.
Dar, ca om care o face lunar, am și observațiile mele mai puțin entuziaste. Spațiile de servicii sunt încă puține și inegal distribuite, așa că îmi calculez alimentarea din timp și nu mă bazez pe noroc. Dacă mergi cu o mașină electrică, cu atât mai mult trebuie să-ți planifici încărcarea, pentru că infrastructura de pe traseu e departe de densitatea din vestul Europei. Iar în zona Focșaniului cunosc deja fiecare denivelare și fiecare punct unde trebuie să fiu atent.
Ce lipsește și ce sper
N-aș fi eu însumi dacă n-aș închide cu partea critică. A7 e un pas mare înainte, dar povestea nu e completă. Racordurile cu Bucureștiul rămân veriga slabă — degeaba ai 240 de kilometri de autostradă dacă pierzi 40 de minute până ieși din București. Spațiile de servicii trebuie înmulțite și făcute funcționale, nu doar trasate pe hârtie. Iar continuarea spre nord, spre Iași, e încă un șantier care ne va mai ține cu sufletul la gură ani buni.
Cu alte cuvinte: bravo pentru autostradă, dar hai să terminăm și racordurile, și serviciile, și restul traseului. Pentru că un drum bun nu se măsoară doar în kilometri de asfalt neted, ci și în cât de ușor ajungi la ei și cât de civilizat te poți opri pe parcurs.
Iar până atunci, eu îmi văd de naveta mea lunară, rotind cele trei rute în funcție de ce-mi arată traficul în dimineața plecării.
Tu cum ieși din București spre A7? Ai vreo rută pe care o preferi și pe care n-am pomenit-o? Spune-mi în comentarii — sunt curios ce trasee au găsit alți navetiști spre Moldova.
Lasă un răspuns