Am găsit afișul lipit pe ușa de la intrarea în bloc acum câteva zile. Verde-galben, cu un camion de gunoi redat în randare 3D, cu un slogan scris cu litere mari și îngroșate: „Curățenia continuă cu mai mult CONTROL.” Primăria Sectorului 1 ne anunța că de la 1 iulie 2026 se schimbă firma de salubrizare. Contractul cu Romprest expiră. Un operator temporar preia treaba pentru maximum 12 luni. Și Primăria pune în funcțiune propria societate – URBANZOR SRL pentru curățenia stradală și deszăpezire.
Mi s-a părut o veste bună. Sau cel puțin neutră. Oricine a locuit în Sectorul 1 în ultimii ani știe că salubrizarea a fost un subiect constant de nemulțumire: trotuare nemăturate, ghene lăsate pline, curățenie stradală inconsistentă. Romprest era un brand toxic pentru oricine urmărea subiectul. Schimbarea părea logică.
Numai că, cu cât am săpat mai adânc în povestea asta, cu atât afișul de la bloc mi s-a părut mai mult comunicare politică și mai puțin informare de utilitate publică.
Romprest, un contract care n-ar fi trebuit să existe în forma asta
Ca să înțelegi de ce schimbarea salubrizarii în Sectorul 1 e mai complicată decât arată pe hârtie, trebuie să dai puțin înapoi. Contractul cu Romprest a fost semnat în 2008 pentru 25 de ani – o durată aberantă pentru un serviciu public, pe care Consiliul Concurenței a semnalat-o ca problemă chiar din 2009. Prin Actul Adițional nr. 6 din 2012, durata a fost redusă la 18 ani, pe motiv că Romprest nu și-a îndeplinit obligația contractuală de a construi o stație de sortare a deșeurilor. Termenul care a rezultat: 30 iunie 2026.
Până aici, Primăria Sectorului 1 are dreptate. Contractul expiră, relația trebuie încheiată. Problema e că Romprest nu acceptă această lectură și susține că Actul Adițional nr. 6 nu a intrat niciodată în vigoare, ceea ce ar împinge expirarea contractului în 2033. Disputa a ajuns în instanță și, ca de obicei în România, instanțele au dat decizii contradictorii în aceeași săptămână: Tribunalul București a respins contestația Romprest privind Actul Adițional, confirmând expirarea pe 30 iunie, dar a anulat și notificarea prin care Primăria comunicase formal această încetare – decizie care nu e nici definitivă, nici executorie. Fiecare parte a ieșit cu comunicat de victorie. Cetățenii din Sector 1 au rămas cu incertitudinea.
Acesta e contextul în care, pe 18 mai 2026, Consiliul Local a aprobat atribuirea unui contract de tranziție. Operatorul ales: Blue Planet Services SA, pentru un an, la prețul de 95,5 milioane de lei. Comparativ cu 168 de milioane cât ar fi costat același interval cu Romprest, sună bine. Pare că cineva a făcut o treabă bună la negociere.
Sau poate că nu. Depinde ce știi despre Blue Planet.
Cine e, de fapt, Blue Planet Services SA
Primul lucru pe care îl observi dacă cauți după cuvintele cheie legate de salubrizare în Sectorul 1 e că Blue Planet nu e o firmă nouă și nici una creată special pentru această ocazie. Apare în rezultate legate de Bragadiru, Popești-Leordeni, Chiajna, Ploiești – localități din zona Ilfov și din Prahova. Asta mi-a stârnit curiozitatea și am căutat mai departe.
Ce am găsit e documentat de câțiva ani de jurnaliști serioși, la publicații ca Captura.ro, Newsweek România și Gândul. Nu e o teorie a conspirației. E o hartă a unor relații de afaceri consemnate în acte publice, dosare DNA și anchete jurnalistice cu surse verificate.
Blue Planet Services SA există din 1995, dar în forma actuală e cu totul altceva decât la înființare. Inițial funcționa sub alt nume – Gemar Prodcom și era înregistrată în Chiajna, de unde a obținut primul contract de salubrizare în 2016. Începând din 2019, compania a intrat în orbita unui grup de afaceri cu conexiuni directe la Rosal Grup – firma de salubritate fondată de Silviu Prigoană și implicată ulterior într-un dosar DNA cu un prejudiciu de 578 de milioane de lei. Printre persoanele acuzate în acel dosar se numără și Bogdan Niculescu, managerul Rosal, cunoscut drept fostul șofer al lui Prigoană Senior.
Structura de proprietate a Blue Planet, documentată de Newsweek România în investigația publicată în octombrie 2025, e proiectată parcă special să facă imposibilă identificarea beneficiarilor reali. La vedere se află un avocat cu rol de acționar fiduciar – adică deține acțiunile în numele altcuiva, un mecanism legal prin care identitatea reală a proprietarului dispare din registrele publice. În spatele lui, investigațiile jurnalistice identifică frații Bogdan și Jean Niculescu. Iar legătura cu afaceristul egiptean El Feki Terek – cu trecere în elita regimului Mubarak apare dintr-un detaliu aparent minor: compania lui Terek, Toyo Motors, a pus drept garanție terenuri din Voluntari la Eximbank, bancă de stat, pentru un credit obținut de Blue Planet. Fără nicio legătură contractuală oficială declarată. Eximbank, contactată de Newsweek, a refuzat să comenteze.
Și mai există ceva. Anchetatorii DIICOT au scos la iveală că Blue Planet Services SA este acționar unic la o firmă numită Solid Waste Operation SRL implicată într-o schemă de depozitare ilegală a deșeurilor în județul Prahova. Legăturile dintre aceste companii, vizualizate ca o rețea, arată mai mult a infrastructură sistematică decât a coincidențe. La Ploiești, contractul de curățenie stradală a trecut de la Rosal la Blue Planet. La Sectorul 4, un consorțiu condus de fosta Rosal (redenumită United Waste Solutions) a câștigat un contract de aproape 60 de milioane de euro. Acum, Blue Planet preia salubrizarea în Sectorul 1.
Nu afirm că Primăria Sectorului 1 știa toate astea când a semnat contractul. Pun o întrebare mai simplă: a verificat cineva?
Negocierea directă și urgența fabricată
Contractul cu Blue Planet a fost atribuit prin negociere fără publicare prealabilă, o procedură prevăzută de lege pentru situații de urgență reală, când nu există timp pentru o licitație deschisă. Sunt de acord că, teoretic, dacă Romprest pleacă pe 30 iunie și nu ai niciun înlocuitor, ajungi repede într-o criză de salubrizare.
Problema e că această urgență n-a căzut din cer. Primăria Sectorului 1 știa de ani de zile că Romprest expiră pe 30 iunie 2026. Actul Adițional din 2012 e public. Consiliul Concurenței avertizase cu 17 ani în urmă că astfel de contracte sunt problematice. Urgența de acum e, în mare parte, o urgență administrativă voluntară, rezultatul ales al unui proces de procrastinare instituțională. Și ea s-a transformat, în ultimul moment, în justificarea legală pentru a sări peste concurența deschisă și pentru a atribui direct un contract de aproape 100 de milioane de lei.
Același mecanism a mai funcționat. La Sectorul 4, la Ploiești, în Ilfov. Urgența ca instrument de evitare a licitației e un pattern, nu o excepție.
URBANZOR SRL și capitalul social de 500 de lei
Afișul de la bloc mai anunță și crearea URBANZOR SRL – societatea publică locală pe care Primăria Sectorului 1 o înființează pentru curățenia stradală și deszăpezire. O companie cu capital integral public, înregistrată în primăvara lui 2026 cu un capital social inițial de 500 de lei.
Nu am nicio problemă de principiu cu ideea unui operator public municipal pentru salubritate. Există orașe europene unde funcționează exemplar. Problema e că URBANZOR pornește de la zero, fără flotă proprie, fără personal format, fără infrastructură operațională și trebuie să fie funcțională în câteva luni, într-unul dintre cele mai aglomerate sectoare din București. Capitolul social de 500 de lei e simbolic, în sensul cel mai literal al cuvântului.
Sunt curios cum va arăta curățenia stradală din Sectorul 1 în decembrie, când vine prima ninsoare semnificativă și URBANZOR trebuie să deszăpezească câteva zeci de kilometri de străzi cu o companie înscrisă la Registrul Comerțului cu banii unui covrig și un sfert.
Ce rămâne după ce citești afișul de la bloc
Privesc din nou fotografia pe care am făcut-o afișului. „Curățenia continuă cu mai mult CONTROL.” E un titlu bun. Concis, pozitiv, cu un cuvânt puternic scris cu majuscule. Exact ce vrei să vezi pe un panou de comunicare publică.
Realitatea din spatele lui e că salubrizarea în Sectorul 1 trece, de la 1 iulie 2026, printr-una dintre cele mai tulburi perioade din istoria sa recentă: un contract acordat direct, fără licitație, unei companii cu acționariat obscur și conexiuni documentate la grupuri de afaceri investigate de DNA și DIICOT; o hotărâre judecătorească care pune sub semnul întrebării legalitatea întregii proceduri; și o companie publică cu 500 de lei capital social care trebuie să preia, în paralel, curățenia stradală a unui sector cu sute de mii de locuitori.
Gunoiul se va ridica în continuare. Probabil în același program, cel puțin în primele luni. Afișul de la bloc e corect și în privința asta.
Dar diferența dintre un sistem de salubrizare care funcționează și unul care drenează resurse publice prin structuri opace nu se vede în programul de ridicare a gunoiului. Se vede, de obicei, mult mai târziu când ajunge în presă sau la DNA. Iar atunci ne mirăm, ca de fiecare dată, cum de n-am văzut semnele.
Eu le-am văzut pe un afiș lipit pe ușa blocului. Și m-am apucat să citesc.
Sursele investigative folosite în documentarea acestui articol: Captura.ro — Rosal: Cronicile Gunoiului, Newsweek România — Scamatoria Blue Planet, Gândul — Legătura dintre mafia deșeurilor din Prahova, G4Media — Războiul gunoiului din Sectorul 1, Primăria Sectorului 1 — comunicat oficial Blue Planet.


Lasă un răspuns