De obicei, când merg pentru prima dată într-un restaurant nou, îmi place să nu am așteptări prea ridicate. Prefer să descopăr locul în ritmul meu, să observ atmosfera, oamenii, felul în care vine mâncarea la masă. Așa am făcut și cu Noua B.A.R., un local pe care îl aveam pe listă de ceva vreme, dar pe care abia acum am reușit să-l încerc. Se află pe Ion Mihalache, aproape de Victoriei, într-o zonă aglomerată, dar interiorul îți dă imediat senzația că ai intrat într-un spațiu cu totul aparte.
Mesele din lemn, farfuriile atent alese, fețele de masă croșetate care aduc aminte de casa bunicii – toate detaliile acestea sunt puse într-un contrast interesant cu farfuriile care, pe cât sunt de spectaculoase vizual, pe atât sunt de neașteptate la gust.
Totul este reinterpretat. Asta am simțit din primul moment în care au ajuns preparatele pe masă. Nu doar o reinterpretare de dragul trendului, ci una bine gândită, echilibrată, unde fiecare farfurie spune o poveste familiară, dar într-o limbă nouă. Ai senzația că recunoști ceva, dar nu poți pune exact degetul pe ce.

Am început cu un fel de pizza reinterpretată, cu roșii, ricotta și frunze de busuioc proaspăt. Aluatul era crocant pe margine și moale în interior, gătit perfect. Simplitatea ingredientelor era o alegere clară – nu pentru că ar fi lipsit opțiunile, ci pentru că se mizase pe gustul autentic, necomplicat. A fost surprinzător de bună. Gustul roșiei coapte la foc mare și brânza proaspătă au fost o combinație care m-a cucerit instant.
Apoi a venit carpaccio-ul de vită, cu un sos fin, aproape aerat, și presărat cu verdețuri proaspete. A fost unul dintre cele mai bine echilibrate preparate din acea seară – aromele nu se călcau pe picioare, nimic nu era prea mult sau prea puțin.
Un alt preparat care ne-a surprins a fost un fel de cartofi prăjiți, dar nu în sensul clasic. Erau tăiați gros, crocanți la exterior, moi în interior, înecați într-un sos cremos și parfumați cu ulei de pătrunjel. La prima vedere poate păreau simpli, dar gustul era complex, reconfortant. Genul de mâncare care te face să zâmbești fără să-ți dai seama.

Punctul de maxim interes a fost, fără îndoială, pâinea prăjită umplută cu brânză și acoperită cu slănină afumată. Arăta ca o bombă de calorii – și probabil chiar era – dar era gătită cu atâta măiestrie, încât n-am simțit deloc vina. Doar satisfacție pură. Crusta era crocantă, interiorul moale și sărat, iar combinația de arome era decadentă în cel mai bun sens al cuvântului.
Am încheiat cu un desert reinterpretat: un papanaș modern cu textură perfect rotundă, așezat pe un strat de cremă vanilată și presărat cu pesmet fin. Poate părea doar o reinterpretare de formă, dar gustul era acolo. Gustul copilăriei, dar cu un twist matur, care a încheiat perfect seara.

Pe lângă mâncare, mi-a plăcut și serviciul – discret, atent, fără să fie intruziv. Ne-au lăsat timp să ne bucurăm de fiecare fel, fără să ne simțim presați sau grăbiți. Chelnerii știau exact ce servesc, puteau povesti despre ingrediente și despre felul în care sunt pregătite, lucru pe care îl apreciez mult.
Noua B.A.R. nu e un loc în care vii doar ca să mănânci. E o experiență culinară în sine. Mâncarea nu e doar gustoasă – e și jucăușă, provocatoare, uneori chiar amuzantă. Îți activează amintiri, dar te provoacă să le reinterpretezi. Și exact asta cred că e misiunea acestui loc.
Voi reveni? Cu siguranță. Sunt curios ce alte reinterpretări apar în meniu pe măsură ce trec anotimpurile. Pentru că dincolo de plating, gust și combinații inedite, Noua B.A.R. este despre o stare – una de familiaritate inteligent tradusă în limbaj modern.

Lasă un răspuns